luni, 6 septembrie 2010

.....Vrem să fim ceea ce nu suntem....

Mă gândeam...când mi-am propus să scriu aceste rânduri, că ele trebuiesc a fi foarte simple şi usor de digerat, pentru a fi sigur că tu le poţi inţelege şi mai cu seamă, pentru a fi sigur şi eu că le inţeleg.

Vezi tu...eu cred că şi tu şi eu...ne complicăm prea mult, adesea vrem să fim mai mult decât putem fi; astfel epatăm fără să avem puterea să o facem. Vorbim pompos, scriem cuvinte prea pieptănate...când noi, nu suntem deloc pieptănaţi.

Aşa suntem cu toţii, şi tu şi mai ales eu.

Aceasta...a fi ceea ce nu suntem...apare în toate aspectele vieţii noastre.

Te ajut cu câteva exemple, sigur te vei regăsi.

Adesea ne distrăm, dansăm, glumim, râdem, suntem politicoşi, suntem creduli, facem multe lucruri pe care nu simţim să le facem. Nu ne place să le facem, consumăm energie multă pentru a le face...dar totuşi le facem.

De ce?

Pă pentru că vrem să fim ceea ce nu suntem...lumea toată din jurul nostru şi mai cu seama prietenii ne vor...aşa cum vor ei să fim...ceea ce e mai dur e că şi noi îi vrem pe toţi să fie la fel, falşi. E mai odihnitor, e mai fancy...

Nu crezi că e prea mult teatru în noi? Eu cred cu tot sufletul.

Şi ştii care e adevărul?

Noi suntem adesea foarte trişti, dezamăgiţi, mâhniţi, obosiţi. E cumva normal să fim aşa, într-o lume în care muncim, alergăm şi ţinem piept încercărilor.

Dar, aici apare un dar, toate aceste stări precum şi toată falsitatea din nou pier. Unde? În faţa cui? In faţa Lui. El, Hristos Domnul ne dă şi bucurie, şi putere şi pace şi linişte şi mai ales ne ajută să fim naturali...Oh! ce frumos e să fii natural, şi totuşi, prea puţini şi prea rar suntem.

Priveşte copilul acesta...el este şi natural, şi bucuros şi optimist şi împăcat cu toţi şi cu el însuşi...te rog, hai să fim şi noi precum este el...