duminică, 11 aprilie 2010

Invata sa iubesti.......

Dragostea este ca un edificiu, iar piatra care sta la temelia acestuia este iubirea, si fiecare zi care trece este inca o caramida pusa la temelia lui.
Dar dintr-o singura greseala poate dintr-o vorba spusa in vant, edificiul ce cu greu l-ai cladit, se poate darama, si atunci iti va lua poate mai mult timp ca sa reconstruiesti ceea ce ai daramat.

Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile...si te izbesti de pamant...de realitate.

Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv.

Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine? Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor ?

Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis.
Dar e posibil sa crezi intr-un vis ? E posibil sa crezi in ceva ce nu exista ?
Inseamna atunci, oare, ca visul se ridica la rang de realitate ?
Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis. Si-acesta e momentul in care aripile dispar...Uneori poti zbura si fara aripi. Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara. E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta.

O speranta nu-i destul ? Se pare ca nu. Sau poate ca nu mai exista nici o speranta...a pierit, poate, demult...Insa, in drum spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate....hmmm....o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge prin simturi Insetata de certitudini, nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip...poate,cine stie,candva, acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip....

joi, 1 aprilie 2010

De ce insala barbatii ?

M-am lovit de atat de multe ori de aceasta intrebare incat m-am decis sa incerc sa-i dau un raspuns... in masura in care pot. Deci consider ca ce-l mai potrivit ar fi sa-i intreb chiar pe ei, barbatii, de ce sunt infideli. Mi s-a replicat ca fac discriminari.
Bine, bine, nimic de zis, si femeile insala, ca doar si noi suntem oameni, dar aceasta este intrebarea unei femei, deci eu vreau sa stiu de ce ei, barbatii, simt nevoia sa fie infideli.

Si nu, nu ma bazez pe stereotipuri sau mai stiu eu ce basme ale lumii moderne. Un studiu recent atesta faptul ca unul din trei barbati (cel putin din cei care nu s-au temut sa spuna adevarul) a inselat, cel putin o data in viata lui, si in marea majoritate a cazurilor, sotiile lor nu vor afla niciodata. Putin cam mult, zic eu.

Dar care sunt motivele principale pentru care barbatii insala?

Sa fie doar sex ? Femeile inseala pentru diferite motive: singuratate, compasiune, romantism, securitate, insatisfactie emotionala, si, bine-nteles sex.
Dar sa fie barbatii chiar atat de simpli ?.... Totusi, hai sa le dam ceva mai mult credit. Nu, chiar si pentru barbati, indifelitatea este mai complexa de atat. In studiul amintit mai sus, 92% dintre barbati sustin ca nu au facut-o doar pentru sex. Majoritatea au acuzat o distantare emotionala, o anumita insatisfactie in cuplu aparuta o data cu absenta comunicarii si a apropierii intime. Si barbatii sunt fiinte emotionale, fie ca o recunosc si o arata sau nu.

Sigur, motivul cel mai evident, cel putin la suprafata, ramane sexul.

Insa, comportamentul sexual, dorinta de a avea un nou partener, de a experimenta lucruri noi, are adesea motivatii mult mai adanci decat am putea crede. Pentru ca barbatilor le este destul de greu sa isi exprime sentimentele fara a se simti oarecum demasculinizati, vad in activitatile sexuale promiscue sau extraconjugale, o metoda de refulare. Dintre cele mai comune motive invocate putem enumera evitarea intimitatii, o criza a varstei de mijloc si dorinta de a-si retrai tineretea pierduta sau o casatorie nefericita.
Oricum ai da-o adevarul este ca infidelitatea trage un semnal clar de alarma: ceva in relatie nu merge asa cum trebuie, fie ca este vorba de o lipsa a comunicarii sau probleme mult mai grave, iar amandoi ar trebui sa depuna efortul necesar pentru a rezolva aceste probleme… sau pur si simplu sa renunte la relatie.

Si nu, nu incerc acum sa le iau partea barbatilor si sa le gasesc scuze pentru escapadele lor extraconjugale. Dar sunt de parere ca problema este mult mai complexa decat pare la prima vedere si, daca doi oameni au hotarat sa porneasca impreuna pe un drum atunci ar trebui sa faca tot posibilul sa ajunga impreuna la destinatie.
Si asta inseamna in primul rand a nu astepta ca unul din ei sa calce stramb pentru a-si da seama ca ceva nu merge asa cum trebuie.
Pentru ca atunci cand doi oameni se iubesc cu adevarat si fiecare dintre ei este atent la sentimentele celuilalt, la dorintele si nevoile lui, infidelitatea nu-si are locul.

Click pe imagine pentru a afla chiar de la un barbat, care sunt motivele infidelitatii sexului puternic.