Poti iubi doua persoane in acelasi timp ?
STAND ASA IN PAT , INTR-O SEARA .......NEAVAND SOMN M-AM GANDIT LA CEVA....acum depinde si daca voi, cei care imi cititi blog-ul sunteti de acord cu mine, dar daca nu.....astept opinii din partea voastra.
M-am gandit la o tema , cred ca interesanta ptr toti, si anume :
Poti iubi doua persoane in acelasi timp ?
Acum sincer sa va spun eu........
Nu poti iubi niciodata doi oameni in acelasi timp. "Iubesti pe rand, cand pe unul, cand pe altul", spunea Mircea Eliade.
Il iubesti pe cel de langa tine, ati trecut prin multe impreuna si esti sigura ca vrei sa-ti petreci tot restul vietii alaturi de el.
Ce te faci cand un flirt nevinovat cu un altul se transforma in "fluturasi in stomac" si emotii de adolescent(a) ?
Primul(a) iti ofera tot ce ti-ai dorit vreodata de la persoana de langa tine, siguranta, dragoste, respect, va intelegeti perfect din toate punctele de vedere... Cand il vezi pe celalalt ochii iti sclipesc si simti ca te topesti doar cand se uita la tine.
Fiecare are farmecul lui(ei) si tu ai nimerit la mijloc. Poti crede ca doar simti nevoia sa iti traiesti viata si sa-ti faci putin de cap, avand totusi siguranta ca acasa te asteapta cineva drag.
Pasiunea si dorinta cu siguranta nu sunt aceleasi, dar te atasezi si de numarul doi din viata ta. Cand incepi sa nutresti sentimente reale si puternice pentru noul aparut, inseamna ca legatura cu numarul unu s-a rupt. Oricat ai incerca sa te convingi ca se poate la fel cu amandoi, te inseli.
Mai mult ca sigur te vei chinui singur(a) pentru ca se stie ca femeile( barbatii ) trec totul, mai intai, prin prisma emotiilor si abia apoi gandesc rational.
Incep sa apara dilemele, intrebarile, listele cu defectele si calitatile fiecaruia, reprosurile personale si te vezi nevoit(a) sa iei o decizie dureroasa: ori unul(a), ori celalalt (a), iubire sau prietenie, dragoste sau afectiune.
Inevitabil il vei pierde pe unul (a), sau, in cel mai rau caz, pe amandoi. Doar stii proverbul cu vanatorul care alearga dupa doi iepuri.
Gandeste-te ca cineva poate iubi mai multe persoane, dar pe fiecare in alt fel.
Nu poti nutri pentru prietena cea mai buna aceleasi sentimente pe care le ai pentru parintii tai, sau pentru iubitul tau aceleasi sentimente ca pentru fratele sau sora ta. Dar ii(le) iubesti pe toti(e), diferit si totusi la fel. Si cu toate astea, numai una singura este iubirea adevarata si cand o intalnesti nu mai ai niciun dubiu.
Aceasta a fost parerea mea , acum astept sa-mi scrieti si voi parerea voastra in leg. cu tema propusa de mine.
O zii plina de impliniri va doresc !!
duminică, 28 martie 2010
sâmbătă, 6 martie 2010
Despre incredere…....
Increderea in oameni este un lucru fragil. Tare fragil.
In primul rand, increderea se castiga foarte greu.
E vorba de timp, de experiente prin care doi, sau mai multi oameni trebuie sa treaca impreuna…momente din viata lor din care, abia cand ies, isi dau seama daca celalalt merita inca o bila alba.
E vorba de multe lucruri marunte, care abia atunci cand sunt puse cap la cap, capata sens si te apropie sau departeaza de omul respectiv.
Increderea nu se castiga in trei saptamani….in cel mai rau caz,va puteti amagi cu o asemenea idee…dar adevarul il veti simti pe pielea voastra, fara sa cititi postul meu, in ziua Z. Aia nu e incredere, e doar o iluzie.
In al doilea rand, increderea iti poate scapa atat de usor printre degete, ca nici nu-ti vine sa crezi cand a disparut....…
Te poti trezi intr-o dimineata, nesigur pe cineva…neincrezator…sceptic… Si toate asta pentru ca, vorba lui peculiar, ori ierti si nu uiti…ori uiti si nu ierti. Greseala o data comisa, actioneaza ca o imensa bila neagra…iar bilele negre sunt intotdeauna mai grele decat cele albe…
Sfatul meu e sa fiti mereu atenti…si atunci cand simtiti ca sunteti la o rascruce…si ca sunteti in situatia in care aveti de ales intre “Bine” si “Rau” , stati un pic si ganditi-va. Nu actionati impulsiv cand exista riscul sa pierdeti increderea cuiva. Pentru ca, si recastigata cu chiu cu vai, niciodata nu va mai fi la fel.
Increderea in oameni este un lucru fragil. Tare fragil.
In primul rand, increderea se castiga foarte greu.
E vorba de timp, de experiente prin care doi, sau mai multi oameni trebuie sa treaca impreuna…momente din viata lor din care, abia cand ies, isi dau seama daca celalalt merita inca o bila alba.
E vorba de multe lucruri marunte, care abia atunci cand sunt puse cap la cap, capata sens si te apropie sau departeaza de omul respectiv.
Increderea nu se castiga in trei saptamani….in cel mai rau caz,va puteti amagi cu o asemenea idee…dar adevarul il veti simti pe pielea voastra, fara sa cititi postul meu, in ziua Z. Aia nu e incredere, e doar o iluzie.
In al doilea rand, increderea iti poate scapa atat de usor printre degete, ca nici nu-ti vine sa crezi cand a disparut....…
Te poti trezi intr-o dimineata, nesigur pe cineva…neincrezator…sceptic… Si toate asta pentru ca, vorba lui peculiar, ori ierti si nu uiti…ori uiti si nu ierti. Greseala o data comisa, actioneaza ca o imensa bila neagra…iar bilele negre sunt intotdeauna mai grele decat cele albe…
Sfatul meu e sa fiti mereu atenti…si atunci cand simtiti ca sunteti la o rascruce…si ca sunteti in situatia in care aveti de ales intre “Bine” si “Rau” , stati un pic si ganditi-va. Nu actionati impulsiv cand exista riscul sa pierdeti increderea cuiva. Pentru ca, si recastigata cu chiu cu vai, niciodata nu va mai fi la fel.
Ce îmi doresc....
Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nţelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simţi,
Îmi doresc să îmi vorbeşti,
Îmi doresc să nu mă minţi,
Îmi doresc să îmi zâmbeşti,
Îmi doresc să mă saluţi,
Îmi doresc să nu eziţi,
Îmi doresc să mă săruţi,
Îmi doresc să fim iubiţi,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă priveşti,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă doreşti,
Îmi doresc ca să citeşti,
Îmi doresc să şti ceva,
Îmi doresc să mă iubeşti,
Îmi doresc să fi al meu.
Îmi doresc să îţi vorbesc,
Nu-mi doresc să mă răneşti,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citeşti.
Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nţelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simţi,
Îmi doresc să îmi vorbeşti,
Îmi doresc să nu mă minţi,
Îmi doresc să îmi zâmbeşti,
Îmi doresc să mă saluţi,
Îmi doresc să nu eziţi,
Îmi doresc să mă săruţi,
Îmi doresc să fim iubiţi,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă priveşti,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă doreşti,
Îmi doresc ca să citeşti,
Îmi doresc să şti ceva,
Îmi doresc să mă iubeşti,
Îmi doresc să fi al meu.
Îmi doresc să îţi vorbesc,
Nu-mi doresc să mă răneşti,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citeşti.
miercuri, 3 martie 2010
Cum iubesc barbatii femeile ?
Daca ma intrebati pe mine (stiu ca nu o faceti, e o intrebare retorica), barbatii iubesc femeile in primul rand pentru lucrurile simple, banale si abia apoi, pentru formele sale frumoase.
Un barbat iubeste o femeie pentru felul in care se bosumfla copilareste atunci cand dezamageste pe cineva drag, pentru felul in care isi amesteca zaharul din cafea, pentru ca ii place mirosul de levantica, pentru felul in care se scuza atunci cand intarzie 15 minute, pentru spiritul ei curios si pus pe sotii si pentru felul in care isi poarta parfumul misterios.
Abia dupa toate detaliile astea, o iubeste pentru rotunjimi, pielea fina si placuta la atingere, parul lung sau gleznele puse in valoare intr-un pantof cu toc.
Cel putin, asa cred eu ca se iubeste o femeie. Cred ca aspectul vine sa completeze fiinta iubita. Asta cred ca este dragostea adevarata.
Nu spun ca primul lucru care ne atrage la cineva nu este aspectul fizic.
Dar pastrati in vedere ca nu vorbesc despre atractie, ci despre iubire.
Dupa ce cunosti persoana de care te simti atras, atunci cand stabilesti o legatura reala, inveti…sau mai bine zis..incepi sa iubesti acel om pentru cele mai mici lucruri, doar pentru ca nimeni nu le mai face in acelasi mod frumos.
Daca iubesti astfel, nu ai cum sa nu vezi omul de langa tine ca fiind cel mai frumos cu putinta.
Daca ma intrebati pe mine (stiu ca nu o faceti, e o intrebare retorica), barbatii iubesc femeile in primul rand pentru lucrurile simple, banale si abia apoi, pentru formele sale frumoase.
Un barbat iubeste o femeie pentru felul in care se bosumfla copilareste atunci cand dezamageste pe cineva drag, pentru felul in care isi amesteca zaharul din cafea, pentru ca ii place mirosul de levantica, pentru felul in care se scuza atunci cand intarzie 15 minute, pentru spiritul ei curios si pus pe sotii si pentru felul in care isi poarta parfumul misterios.
Abia dupa toate detaliile astea, o iubeste pentru rotunjimi, pielea fina si placuta la atingere, parul lung sau gleznele puse in valoare intr-un pantof cu toc.
Cel putin, asa cred eu ca se iubeste o femeie. Cred ca aspectul vine sa completeze fiinta iubita. Asta cred ca este dragostea adevarata.
Nu spun ca primul lucru care ne atrage la cineva nu este aspectul fizic.
Dar pastrati in vedere ca nu vorbesc despre atractie, ci despre iubire.
Dupa ce cunosti persoana de care te simti atras, atunci cand stabilesti o legatura reala, inveti…sau mai bine zis..incepi sa iubesti acel om pentru cele mai mici lucruri, doar pentru ca nimeni nu le mai face in acelasi mod frumos.
Daca iubesti astfel, nu ai cum sa nu vezi omul de langa tine ca fiind cel mai frumos cu putinta.
Ce este dragostea ?.....
Un cuvânt atât de vechi care parcă mereu rămâne nou. Încerci să îi găseşti data expirării şi vezi că nu are aşa ceva. Un cuvânt care a rezistat încă de la început şi care există până şi azi. Toată lumea vorbeşte de dragoste, toată lumea caută dragoste şi cu toate astea încă ne întrebăm: ce este dragostea? Dragostea este cea în numele căreia se fac multe astăzi.
Cu toate că şi-a cam pierdut adevărata însemnătate, ea încă mai supravieţuieşte aşa cum poate prin persoane şi locuri care încă îi mai dau prioritate. Dacă veti întreba astăzi ce este dragostea veti primi fel de fel de răspunsuri şi foarte posibil veti fi debusolat când veti vedea că marea majoritate vede dragostea într-un fel anume. Într-un fel diferit de tine. Şi până la urmă, ce este această dragoste care te ridică dar te şi coboară?
Când găseşti dragoste nu reuşeşti să ascunzi acest lucru. Devi altfel şi aceasta se vede prin tot ceea ce faci.
Într-o singură clipă poţi ajunge în centrul universului.
Spusesem mai devreme că te poate coborâ. Să nu mă înţelegeţi greşit. Lipsa ei te poate doborâ!
În ziua de astăzi poate nu se mai acordă aceiaşi valoare dragostei. Se vorbeşte mai uşor despre ea. Se vorbeşte superficial. Ce uşor se ajunge la termenul „Te iubesc!”. Şi totuşi, aceasta este dragostea ?
Oare, dragostea nu se transformă treptat doar în pasiune?
Ce transformări a suferit dragostea de-alungul timpului?
Am putea doar să ne uităm puţin la numărul tot mai mare de divorţuri. Undeva se greşeşte. Ceva nu mai funcţionează cum trebuie. Foarte probabil marea greşeală este confundarea dragostei cu o simplă pasiune.
Şi cum le poţi deosebi ? ....Cum îţi poţi da seama că nu ai doar o pasiune pentru cineva ?
Ei bine, pasiunea trece. La început e extraordinar, iar în timp, focul se stinge. Dragostea este exact invers. Începe firav şi pe zi ce trece începe să se facă tot mai mare. Din pasiune nu poţi face sacrificii pentru persoana iubită. Astăzi dragostea este percepută greşit.
Auzisem că de în Germania se vor face certificate de căsătorie valabile pe o durată de şapte ani. După şapte ani dacă cei doi nu se mai înţeleg se pot considera necăsătoriţi fără a mai fi nevoie de vreun divorţ.
Dacă se înţeleg bine nu îi obligă nimeni să îşi reînoiască certificatul de căsătorie.
În special tinerii cred că dragostea este o destinaţie. Ceva pe care trebuie să îl atingi. Dragostea a devenit o destinaţie în ziua de astăzi iar aceasta este de altfel o greşeală.
Dragostea trebuie să fie un mod de viaţă, trebuie să fie modul vostru de a „călătorii” prin viaţă.
Dragostea nu are cantitate, unitate de măsurare, nu are contraindicaţii, nu expiră, nu costă nimic, se poate împărţi GRATUIT.
Mai mult dragostea este singurul lucru pe care dacă îl dati nu sărăciti şi din contră: va îmbogăţiti!
Cu siguranţă că dacă cei care caută dragostea vor oferi dragoste, vor primii şi ei dragoste.
După cum proverbul spune „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, tot aşa ceea ce ati vrea să primiti, oferiti voi mai întâi.
Când vorbiti de dragoste, acest principiu funcţionează la capacitate maximă. Atunci când spuneti „ Te iubesc ” din tot sufletul şi este vorba de dragoste, este imposibil să nu oferiti ce aveti mai bun şi la rândul ei, acea persoană să nu ofere ce are mai bun pentru voi.
Dragostea este acel lucru care mişcă rotiţele Universului.
Îndrăzniţi, dragostea nu muşcă !.........parerea mea
Intrebata ce este dragostea, as putea da o definitie mai ampla decat cea din dictionar. Ma limitez la a spune ca dragostea este o stare psihica si fizica in care trupul si sufletul colaboreaza in mod armonios, fara frictiuni intre ele.
Spiritul e impacat cu sine si trupul de asemeni. Amandoua isi sunt de ajuns lor insile. Dragostea adevarata vine poate o singura data in viata si seamana cu extazul. Eu am facut de foarte multe ori confuzia intre dragoste si pasiune… Ceata inca persista in jurul meu… Avand pasiune in viata mea, mi-am dorit dragoste. Atunci cand am avut dragoste, tanjeam si dupa pasiune.. Ideal ar fi sa le avem pe amandoua pentru ca nu ne sunt suficiente una fara cealalta. Teoretic, le poti avea pe amandoua. Practic, la fel… Dar cati, intr-o viata de om, se bucura cu adevarat de asa ceva?
Cred ca pasiunea este o sclipire de moment. Este atractia pe care o simtim fata de o persoana la un moment dat, este sinonimul sentimentului unamim denumit “dragoste la prima vedere”. Octavio Paz definea pasiunea drept “atractia involuntara catre o persoana”, iar dragostea “acceptarea voluntara a acestei atractii”. Inclin sa-i dau dreptate si nu. Relatiile ce se bazeaza doar pe atractia involuntara de cele mai multe ori esueaza pentru ca mizeaza doar pe intuitie si aparente si acestea, in unele cazuri, nu sunt tocmai cele corecte. Atunci cand descoperi ca persoana de langa tine nu este cea de la inceput, cand vezi de fapt cum este in realitate, cu defecte si calitati pe care nu credeai ca le are, lumea intreaga se rastoarna cu susul in jos. Este un risc pe care ti-l asumi. Poti fi dezamagita sau nu…
Pe de alta parte, daca vorbim de dragoste in adevaratul inteles al cuvantului, timpul constituie in acest caz proba de foc. Nu iti dai seama dupa o saptamana, dupa o luna, dupa trei luni, daca este dragoste ceea ce simti. Abia dupa un timp, dupa ce cunosti mai bine persoana respectiva, o placi si dincolo de aspectul fizic.. Incepi sa o privesti cu alti ochi. Treci de faza iubirii-pasiune, in care asculti mai mult de instinctele sexuale, ajungi la un alt nivel al dragostei: dragostea platonica. Iti plac anumite lucruri la acea persoana, iti place felul in care gandeste, adori anumite gesturi pe care le face, incepi sa-i vezi si sufletul. Incepi sa o admiri, sa o apreciezi, sa o respecti. Incepe sa-ti fie draga. Abia atunci cand te afli in acest stadiu, iti dai seama daca a fost doar o sclipire de moment sau daca are sanse sa se imbogateasca cu nuante ale unei iubiri mai profunde.
In dorinta mea de a ma lamuri cat de mult stim sa facem diferenta intre iubire si atractia sexuala, am ascultat diverse opinii. Parerile sunt impartite. Pentru unii, actul sexual in sine isi are importanta sa intr-o relatie. Aceste persoane nu concep dragostea fara erotism, cel putin nu pana la varsta a treia… Pentru altii, romantici incurabili, sexul nu este neaparat inclus intr-o relatie de dragoste. Sexul e sex, dragostea e dragoste…Pasiunea e a trupului, dragostea se refera strict la suflet si la sentimente. Pentru o alta categorie (de acesta parte a baricadei ma aflu si eu), sexul este un aspect important al iubirii, dar nu neaparat decisiv. Atata timp cat iubesti sufletul celui de langa tine, ce este rau in a-i iubi si trupul?
Un cuvânt atât de vechi care parcă mereu rămâne nou. Încerci să îi găseşti data expirării şi vezi că nu are aşa ceva. Un cuvânt care a rezistat încă de la început şi care există până şi azi. Toată lumea vorbeşte de dragoste, toată lumea caută dragoste şi cu toate astea încă ne întrebăm: ce este dragostea? Dragostea este cea în numele căreia se fac multe astăzi.
Cu toate că şi-a cam pierdut adevărata însemnătate, ea încă mai supravieţuieşte aşa cum poate prin persoane şi locuri care încă îi mai dau prioritate. Dacă veti întreba astăzi ce este dragostea veti primi fel de fel de răspunsuri şi foarte posibil veti fi debusolat când veti vedea că marea majoritate vede dragostea într-un fel anume. Într-un fel diferit de tine. Şi până la urmă, ce este această dragoste care te ridică dar te şi coboară?
Când găseşti dragoste nu reuşeşti să ascunzi acest lucru. Devi altfel şi aceasta se vede prin tot ceea ce faci.
Într-o singură clipă poţi ajunge în centrul universului.
Spusesem mai devreme că te poate coborâ. Să nu mă înţelegeţi greşit. Lipsa ei te poate doborâ!
În ziua de astăzi poate nu se mai acordă aceiaşi valoare dragostei. Se vorbeşte mai uşor despre ea. Se vorbeşte superficial. Ce uşor se ajunge la termenul „Te iubesc!”. Şi totuşi, aceasta este dragostea ?
Oare, dragostea nu se transformă treptat doar în pasiune?
Ce transformări a suferit dragostea de-alungul timpului?
Am putea doar să ne uităm puţin la numărul tot mai mare de divorţuri. Undeva se greşeşte. Ceva nu mai funcţionează cum trebuie. Foarte probabil marea greşeală este confundarea dragostei cu o simplă pasiune.
Şi cum le poţi deosebi ? ....Cum îţi poţi da seama că nu ai doar o pasiune pentru cineva ?
Ei bine, pasiunea trece. La început e extraordinar, iar în timp, focul se stinge. Dragostea este exact invers. Începe firav şi pe zi ce trece începe să se facă tot mai mare. Din pasiune nu poţi face sacrificii pentru persoana iubită. Astăzi dragostea este percepută greşit.
Auzisem că de în Germania se vor face certificate de căsătorie valabile pe o durată de şapte ani. După şapte ani dacă cei doi nu se mai înţeleg se pot considera necăsătoriţi fără a mai fi nevoie de vreun divorţ.
Dacă se înţeleg bine nu îi obligă nimeni să îşi reînoiască certificatul de căsătorie.
În special tinerii cred că dragostea este o destinaţie. Ceva pe care trebuie să îl atingi. Dragostea a devenit o destinaţie în ziua de astăzi iar aceasta este de altfel o greşeală.
Dragostea trebuie să fie un mod de viaţă, trebuie să fie modul vostru de a „călătorii” prin viaţă.
Dragostea nu are cantitate, unitate de măsurare, nu are contraindicaţii, nu expiră, nu costă nimic, se poate împărţi GRATUIT.
Mai mult dragostea este singurul lucru pe care dacă îl dati nu sărăciti şi din contră: va îmbogăţiti!
Cu siguranţă că dacă cei care caută dragostea vor oferi dragoste, vor primii şi ei dragoste.
După cum proverbul spune „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, tot aşa ceea ce ati vrea să primiti, oferiti voi mai întâi.
Când vorbiti de dragoste, acest principiu funcţionează la capacitate maximă. Atunci când spuneti „ Te iubesc ” din tot sufletul şi este vorba de dragoste, este imposibil să nu oferiti ce aveti mai bun şi la rândul ei, acea persoană să nu ofere ce are mai bun pentru voi.
Dragostea este acel lucru care mişcă rotiţele Universului.
Îndrăzniţi, dragostea nu muşcă !.........parerea mea
Intrebata ce este dragostea, as putea da o definitie mai ampla decat cea din dictionar. Ma limitez la a spune ca dragostea este o stare psihica si fizica in care trupul si sufletul colaboreaza in mod armonios, fara frictiuni intre ele.
Spiritul e impacat cu sine si trupul de asemeni. Amandoua isi sunt de ajuns lor insile. Dragostea adevarata vine poate o singura data in viata si seamana cu extazul. Eu am facut de foarte multe ori confuzia intre dragoste si pasiune… Ceata inca persista in jurul meu… Avand pasiune in viata mea, mi-am dorit dragoste. Atunci cand am avut dragoste, tanjeam si dupa pasiune.. Ideal ar fi sa le avem pe amandoua pentru ca nu ne sunt suficiente una fara cealalta. Teoretic, le poti avea pe amandoua. Practic, la fel… Dar cati, intr-o viata de om, se bucura cu adevarat de asa ceva?
Cred ca pasiunea este o sclipire de moment. Este atractia pe care o simtim fata de o persoana la un moment dat, este sinonimul sentimentului unamim denumit “dragoste la prima vedere”. Octavio Paz definea pasiunea drept “atractia involuntara catre o persoana”, iar dragostea “acceptarea voluntara a acestei atractii”. Inclin sa-i dau dreptate si nu. Relatiile ce se bazeaza doar pe atractia involuntara de cele mai multe ori esueaza pentru ca mizeaza doar pe intuitie si aparente si acestea, in unele cazuri, nu sunt tocmai cele corecte. Atunci cand descoperi ca persoana de langa tine nu este cea de la inceput, cand vezi de fapt cum este in realitate, cu defecte si calitati pe care nu credeai ca le are, lumea intreaga se rastoarna cu susul in jos. Este un risc pe care ti-l asumi. Poti fi dezamagita sau nu…
Pe de alta parte, daca vorbim de dragoste in adevaratul inteles al cuvantului, timpul constituie in acest caz proba de foc. Nu iti dai seama dupa o saptamana, dupa o luna, dupa trei luni, daca este dragoste ceea ce simti. Abia dupa un timp, dupa ce cunosti mai bine persoana respectiva, o placi si dincolo de aspectul fizic.. Incepi sa o privesti cu alti ochi. Treci de faza iubirii-pasiune, in care asculti mai mult de instinctele sexuale, ajungi la un alt nivel al dragostei: dragostea platonica. Iti plac anumite lucruri la acea persoana, iti place felul in care gandeste, adori anumite gesturi pe care le face, incepi sa-i vezi si sufletul. Incepi sa o admiri, sa o apreciezi, sa o respecti. Incepe sa-ti fie draga. Abia atunci cand te afli in acest stadiu, iti dai seama daca a fost doar o sclipire de moment sau daca are sanse sa se imbogateasca cu nuante ale unei iubiri mai profunde.
In dorinta mea de a ma lamuri cat de mult stim sa facem diferenta intre iubire si atractia sexuala, am ascultat diverse opinii. Parerile sunt impartite. Pentru unii, actul sexual in sine isi are importanta sa intr-o relatie. Aceste persoane nu concep dragostea fara erotism, cel putin nu pana la varsta a treia… Pentru altii, romantici incurabili, sexul nu este neaparat inclus intr-o relatie de dragoste. Sexul e sex, dragostea e dragoste…Pasiunea e a trupului, dragostea se refera strict la suflet si la sentimente. Pentru o alta categorie (de acesta parte a baricadei ma aflu si eu), sexul este un aspect important al iubirii, dar nu neaparat decisiv. Atata timp cat iubesti sufletul celui de langa tine, ce este rau in a-i iubi si trupul?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
