alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5552466534573705970" />ALTE TIPURI DE ROBINETI
duminică, 19 decembrie 2010
luni, 6 septembrie 2010
.....Vrem să fim ceea ce nu suntem....
Mă gândeam...când mi-am propus să scriu aceste rânduri, că ele trebuiesc a fi foarte simple şi usor de digerat, pentru a fi sigur că tu le poţi inţelege şi mai cu seamă, pentru a fi sigur şi eu că le inţeleg.
Vezi tu...eu cred că şi tu şi eu...ne complicăm prea mult, adesea vrem să fim mai mult decât putem fi; astfel epatăm fără să avem puterea să o facem. Vorbim pompos, scriem cuvinte prea pieptănate...când noi, nu suntem deloc pieptănaţi.
Aşa suntem cu toţii, şi tu şi mai ales eu.
Aceasta...a fi ceea ce nu suntem...apare în toate aspectele vieţii noastre.
Te ajut cu câteva exemple, sigur te vei regăsi.
Adesea ne distrăm, dansăm, glumim, râdem, suntem politicoşi, suntem creduli, facem multe lucruri pe care nu simţim să le facem. Nu ne place să le facem, consumăm energie multă pentru a le face...dar totuşi le facem.
De ce?
Pă pentru că vrem să fim ceea ce nu suntem...lumea toată din jurul nostru şi mai cu seama prietenii ne vor...aşa cum vor ei să fim...ceea ce e mai dur e că şi noi îi vrem pe toţi să fie la fel, falşi. E mai odihnitor, e mai fancy...
Nu crezi că e prea mult teatru în noi? Eu cred cu tot sufletul.
Şi ştii care e adevărul?
Noi suntem adesea foarte trişti, dezamăgiţi, mâhniţi, obosiţi. E cumva normal să fim aşa, într-o lume în care muncim, alergăm şi ţinem piept încercărilor.
Dar, aici apare un dar, toate aceste stări precum şi toată falsitatea din nou pier. Unde? În faţa cui? In faţa Lui. El, Hristos Domnul ne dă şi bucurie, şi putere şi pace şi linişte şi mai ales ne ajută să fim naturali...Oh! ce frumos e să fii natural, şi totuşi, prea puţini şi prea rar suntem.
Priveşte copilul acesta...el este şi natural, şi bucuros şi optimist şi împăcat cu toţi şi cu el însuşi...te rog, hai să fim şi noi precum este el...
Mă gândeam...când mi-am propus să scriu aceste rânduri, că ele trebuiesc a fi foarte simple şi usor de digerat, pentru a fi sigur că tu le poţi inţelege şi mai cu seamă, pentru a fi sigur şi eu că le inţeleg.
Vezi tu...eu cred că şi tu şi eu...ne complicăm prea mult, adesea vrem să fim mai mult decât putem fi; astfel epatăm fără să avem puterea să o facem. Vorbim pompos, scriem cuvinte prea pieptănate...când noi, nu suntem deloc pieptănaţi.
Aşa suntem cu toţii, şi tu şi mai ales eu.
Aceasta...a fi ceea ce nu suntem...apare în toate aspectele vieţii noastre.
Te ajut cu câteva exemple, sigur te vei regăsi.
Adesea ne distrăm, dansăm, glumim, râdem, suntem politicoşi, suntem creduli, facem multe lucruri pe care nu simţim să le facem. Nu ne place să le facem, consumăm energie multă pentru a le face...dar totuşi le facem.
De ce?
Pă pentru că vrem să fim ceea ce nu suntem...lumea toată din jurul nostru şi mai cu seama prietenii ne vor...aşa cum vor ei să fim...ceea ce e mai dur e că şi noi îi vrem pe toţi să fie la fel, falşi. E mai odihnitor, e mai fancy...
Nu crezi că e prea mult teatru în noi? Eu cred cu tot sufletul.
Şi ştii care e adevărul?
Noi suntem adesea foarte trişti, dezamăgiţi, mâhniţi, obosiţi. E cumva normal să fim aşa, într-o lume în care muncim, alergăm şi ţinem piept încercărilor.
Dar, aici apare un dar, toate aceste stări precum şi toată falsitatea din nou pier. Unde? În faţa cui? In faţa Lui. El, Hristos Domnul ne dă şi bucurie, şi putere şi pace şi linişte şi mai ales ne ajută să fim naturali...Oh! ce frumos e să fii natural, şi totuşi, prea puţini şi prea rar suntem.
Priveşte copilul acesta...el este şi natural, şi bucuros şi optimist şi împăcat cu toţi şi cu el însuşi...te rog, hai să fim şi noi precum este el...
miercuri, 18 august 2010
Cum dispare dragostea asa… dintr-o data???
Nu demult, am fost intrebata de o prietena apropiata care ar fi raspunsul meu la aceasta intrebarea. Mi s-a parut o intrebare grea si complicata, dar am incercat sa ma gandesc ce simt eu in momentul de fata. Spun in momentul de fata, pentru ca eu cred ca fiecare dintre noi suntem entitati intr-un proces de evolutie continuu, cel de azi nu mai e la fel ca cel de ieri iar cel de maine nu va mai fi la fel ca cel de azi. Iar acest raspuns este, binenteles, subiectiv, trecut prin prisma experientelor proprii, incearca doar sa fie de o “subiectivitate onesta”.
Eu nu cred ca dragostea dispare asa… dintr-o data. Cred ca ea e tot timpul in noi, e acea lumina pe care putem sa o accesam oricand, cata vreme nu ne temem sa facem acest lucru. Mai cred ca dragostea ca si stare nu ar trebui sa depinda neaparat de o a doua persoana. Ea ar trebui sa fie, in primul rand, “prin nevoia ei de a darui, purificare de sine” (Viata ca o corida). Desigur, e o binecuvantare ca sentimentul sa iti fie impartasit, insa stau si ma intreb este oare chiar un blestem daca nu se intampla acest lucru? Pana la urma, cred ca doar egoismul din noi ne face sa vedem lucrurile asa. Mai degraba, atunci cand percepem dragostea ca “incercare de colonizare a celuilalt” (Viata ca o corida), chiar daca, poate, ia forme atat de subtile incat nu e evident nici macar pentru noi insine de cate ori ne impiedicam aici.
“Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om”. Numai pentru asta, cred ca trebuie sa fii profund recunoscator persoanei care te-a facut sa vibrezi la un acel nivel, indiferent daca esti/ mai esti sau nu intr-o relatie cu acea persoana. Pana la urma, poate ca “Drumul nu mai duce nicaieri, dar adevaratele tinte nu se afla oare in noi? ” (Viata ca o corida).
Una din definitiile mele favorite ale lui Paler, e definitia dragostei: “Vino, sa pot regasi drumul inspre mine”. Mi se pare fantastica, concentreaza in putine cuvinte atat de multe… Pentru tine insuti ca entitate spirituala nu este oare acesta rolul primordial pe care ar trebui sa il aiba dragostea? Sa te ajute sa regasesti drumul inspre tine? Si cred ca partea cea mai frumoasa ar fi sa poti face si tu apoi acelasi lucru pentru altii. Sa aprinzi scanteia care sa ii conduca spre drumul lor interior.
Stiti, in ultima vreme refuz sa privesc dragostea neaparat, restricitiv si ingust, ca fiind o poveste care se intampla doar intre doua persoane predestinate. Cred ca de-a lungul calatoriei noastre aici exista diferite persoane care ne pot ajuta si pot indeplini rolul acesta, iar ele pot sa apara in cele mai neasteptate ipostaze: “uneori, tocmai din frica de a nu scapa esentialul nu te alegi cu nimic. Pupila se dilata ca la pisici in intuneric si privesti obiectele fara sa le mai vezi. Cum s-a zis, poate ca adevarurile mari sunt uneori atat de aproape, incat doar de aceea nu le observam fiindca le cautam. Ar trebui numai sa deschidem ochii si sa privim.”(Caminante). La fel de bine, aceste persoane pot sa si dispara la un moment dat din viata noastra, dar asta nu ar trebui sa schimbe lucrurile pentru ca, probabil, “dragostea este experienta cea mai profunda pe care poti s-o ai intr-o viata”
Nu demult, am fost intrebata de o prietena apropiata care ar fi raspunsul meu la aceasta intrebarea. Mi s-a parut o intrebare grea si complicata, dar am incercat sa ma gandesc ce simt eu in momentul de fata. Spun in momentul de fata, pentru ca eu cred ca fiecare dintre noi suntem entitati intr-un proces de evolutie continuu, cel de azi nu mai e la fel ca cel de ieri iar cel de maine nu va mai fi la fel ca cel de azi. Iar acest raspuns este, binenteles, subiectiv, trecut prin prisma experientelor proprii, incearca doar sa fie de o “subiectivitate onesta”.
Eu nu cred ca dragostea dispare asa… dintr-o data. Cred ca ea e tot timpul in noi, e acea lumina pe care putem sa o accesam oricand, cata vreme nu ne temem sa facem acest lucru. Mai cred ca dragostea ca si stare nu ar trebui sa depinda neaparat de o a doua persoana. Ea ar trebui sa fie, in primul rand, “prin nevoia ei de a darui, purificare de sine” (Viata ca o corida). Desigur, e o binecuvantare ca sentimentul sa iti fie impartasit, insa stau si ma intreb este oare chiar un blestem daca nu se intampla acest lucru? Pana la urma, cred ca doar egoismul din noi ne face sa vedem lucrurile asa. Mai degraba, atunci cand percepem dragostea ca “incercare de colonizare a celuilalt” (Viata ca o corida), chiar daca, poate, ia forme atat de subtile incat nu e evident nici macar pentru noi insine de cate ori ne impiedicam aici.
“Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om”. Numai pentru asta, cred ca trebuie sa fii profund recunoscator persoanei care te-a facut sa vibrezi la un acel nivel, indiferent daca esti/ mai esti sau nu intr-o relatie cu acea persoana. Pana la urma, poate ca “Drumul nu mai duce nicaieri, dar adevaratele tinte nu se afla oare in noi? ” (Viata ca o corida).
Una din definitiile mele favorite ale lui Paler, e definitia dragostei: “Vino, sa pot regasi drumul inspre mine”. Mi se pare fantastica, concentreaza in putine cuvinte atat de multe… Pentru tine insuti ca entitate spirituala nu este oare acesta rolul primordial pe care ar trebui sa il aiba dragostea? Sa te ajute sa regasesti drumul inspre tine? Si cred ca partea cea mai frumoasa ar fi sa poti face si tu apoi acelasi lucru pentru altii. Sa aprinzi scanteia care sa ii conduca spre drumul lor interior.
Stiti, in ultima vreme refuz sa privesc dragostea neaparat, restricitiv si ingust, ca fiind o poveste care se intampla doar intre doua persoane predestinate. Cred ca de-a lungul calatoriei noastre aici exista diferite persoane care ne pot ajuta si pot indeplini rolul acesta, iar ele pot sa apara in cele mai neasteptate ipostaze: “uneori, tocmai din frica de a nu scapa esentialul nu te alegi cu nimic. Pupila se dilata ca la pisici in intuneric si privesti obiectele fara sa le mai vezi. Cum s-a zis, poate ca adevarurile mari sunt uneori atat de aproape, incat doar de aceea nu le observam fiindca le cautam. Ar trebui numai sa deschidem ochii si sa privim.”(Caminante). La fel de bine, aceste persoane pot sa si dispara la un moment dat din viata noastra, dar asta nu ar trebui sa schimbe lucrurile pentru ca, probabil, “dragostea este experienta cea mai profunda pe care poti s-o ai intr-o viata”
luni, 12 iulie 2010
Doua lucruri importante in viata unui om : Iubirea si Prietenia !!!
Cine gaseste un prieten, gaseste o comoara. Si prietenia este o comoara pentru ca este trist sa fii singur, sa nu ai pe nimeni care sa te sprijine cand esti obosit, sa nu ai pe cineva caruia sa-i dai ceea ce este mai bun in tine.
O prietenie nu este un lucru care se poate gasi la coltul strazii sau se poate cumpara la piata. O prietenie este o cucerire greu de obtinut si chiar mai greu de pastrat.
De ce multe prietenii nu dureaza? Pentru ca adevarata prietenie nu traieste numai cu simpatie si nu se intrerupe de la o zi la alta numai pentru ca simpatia devine antipatie. Aceasta nu este prietenie, ci instinct care cauta afara ceea ce, dimpotriva, trebuie cautat si gasit inauntru. Simpla simpatie pentru un chip placut, pentru un mod de a zambi, pentru doi ochi negri sau albastri poate ajunge pentru primii pasi ai dragostei, dar nu ajunge pentru a stabili o prietenie care sa fie profunda simtire spirituala.
Poate ca si tu ai facut asemenea experiente. Anumiti prieteni nedespartiti, au fost alaturi de tine cand nu aveai nevoie, dar cand ai avut nevoie mai mare de ei ti-au intors spatele. Prietenia adevarata este dificila de pastrat. Este o tentativa mereu noua de a intelege cealalta persoana si aceasta cere generozitate si inteligenta. Este o angajare de a se sustine reciproc, chiar si atunci cand tu esti cel care are mai mare nevoie ca cineva sa-ti intinda mana.
Prietenia este dificila pentru ca este descoperirea unei alte persoane. Trebuie sa fim gata de a da mult si de a primi putin, sa ne simtim responsabili pentru ceilalti, fara sa ne asteptam ca ceilalti sa fie mereu disponibili pentru noi. A da, a da, si inca a da. Iata legea iubirii care valoreaza chiar, si mai ales, pentru prietenie: a da fara a calcula ca un contabil care numara precis profiturile si pierderile, si daca conturile nu sunt profitabile, abandoneaza partida.
Dar atunci, care este legea prieteniei? Legea prieteniei este aceeasi ca si aceea a iubirii, dar cu multe lucruri mai putin si cu multe altele in plus. Faceti altora ceea ce vreti sa vi se faca voua. Nu faceti altora ceea ce nu vreti ca altii sa va faca voua. Este legea evanghelica a iubirii, dar si legea prieteniei care sa nu fie numai simpatie sau, mai rau, chiar o imatura confuzie intre sentiment si suflet, intre trup si spirit.
Miezul este tot aici: prietenia este tot atat de pretioasa ca si dragostea, are aceeasi lege a iubirii. Prietenia nu cere nimic pentru sine si este dispusa a da mai mult decat primesti. Prietenia dulce si rabdatoare, atenta si senina, profunda si vie, matura si puternica este mai tare decat iubirea.
Cine gaseste un prieten, gaseste o comoara. Si prietenia este o comoara pentru ca este trist sa fii singur, sa nu ai pe nimeni care sa te sprijine cand esti obosit, sa nu ai pe cineva caruia sa-i dai ceea ce este mai bun in tine.
O prietenie nu este un lucru care se poate gasi la coltul strazii sau se poate cumpara la piata. O prietenie este o cucerire greu de obtinut si chiar mai greu de pastrat.
De ce multe prietenii nu dureaza? Pentru ca adevarata prietenie nu traieste numai cu simpatie si nu se intrerupe de la o zi la alta numai pentru ca simpatia devine antipatie. Aceasta nu este prietenie, ci instinct care cauta afara ceea ce, dimpotriva, trebuie cautat si gasit inauntru. Simpla simpatie pentru un chip placut, pentru un mod de a zambi, pentru doi ochi negri sau albastri poate ajunge pentru primii pasi ai dragostei, dar nu ajunge pentru a stabili o prietenie care sa fie profunda simtire spirituala.
Poate ca si tu ai facut asemenea experiente. Anumiti prieteni nedespartiti, au fost alaturi de tine cand nu aveai nevoie, dar cand ai avut nevoie mai mare de ei ti-au intors spatele. Prietenia adevarata este dificila de pastrat. Este o tentativa mereu noua de a intelege cealalta persoana si aceasta cere generozitate si inteligenta. Este o angajare de a se sustine reciproc, chiar si atunci cand tu esti cel care are mai mare nevoie ca cineva sa-ti intinda mana.
Prietenia este dificila pentru ca este descoperirea unei alte persoane. Trebuie sa fim gata de a da mult si de a primi putin, sa ne simtim responsabili pentru ceilalti, fara sa ne asteptam ca ceilalti sa fie mereu disponibili pentru noi. A da, a da, si inca a da. Iata legea iubirii care valoreaza chiar, si mai ales, pentru prietenie: a da fara a calcula ca un contabil care numara precis profiturile si pierderile, si daca conturile nu sunt profitabile, abandoneaza partida.
Dar atunci, care este legea prieteniei? Legea prieteniei este aceeasi ca si aceea a iubirii, dar cu multe lucruri mai putin si cu multe altele in plus. Faceti altora ceea ce vreti sa vi se faca voua. Nu faceti altora ceea ce nu vreti ca altii sa va faca voua. Este legea evanghelica a iubirii, dar si legea prieteniei care sa nu fie numai simpatie sau, mai rau, chiar o imatura confuzie intre sentiment si suflet, intre trup si spirit.
Miezul este tot aici: prietenia este tot atat de pretioasa ca si dragostea, are aceeasi lege a iubirii. Prietenia nu cere nimic pentru sine si este dispusa a da mai mult decat primesti. Prietenia dulce si rabdatoare, atenta si senina, profunda si vie, matura si puternica este mai tare decat iubirea.
luni, 31 mai 2010
Astrologie: Afla numarul destinului tau !
Numarul destinului este unul deosebit de important in numerologie, deoarece se calculeaza pe baza datei de nastere si este considerat a fi un numar care arata directia vietii unei persoane. Acest numar magic vorbeste atat despre anumite caracteristici de personalitate cat si despre evenimente predestinate in viata unui om.
Pentru a calcula numarul destinului trebuie sa adunati cifrele care comun data nasterii (ziua, luna si anul nasterii). Daca numarul obtinut este de doua cifre, atunci adunati cele doua cifre, pana rezultatul obtinut va fi un numar format dintr-o singura cifra, adica un numar intre 1 si 9.
Numarul destinului 1
Acest numar al destinului spune despre tine ca esti o persoana independenta, curajoasa, pentru care libertatea va conta intotdeuna foarte mult. Din cauza aceasta iti gasesti greu perechea, caci barbatul cu care iti legi destinul trebuie sa iti ofere libertate de miscare si de gandire. Ai multa energie si atunci cand te decizi, nimeni si nimic nu iti poate sta in cale. Pe plan profesional esti predestinata spre a obtine pozitii de lider sau a avea propria ta afacere.
Numarul destinului 2
De la nastere ai fost inzestrata cu o natura calma, impaciuitore si o inima iubitoare. Esti romantica, tandra si senzuala, o partenera de cuplu perfecta. Iti cauti sufletul pereche si te bucuri cand poti petrece cat mai mult timp cu familia. Iti este predestinat sa ai o familie mare si sa te casatoresti din dragoste. Pe plan profesional drumul tau va fi lin datorita faptului ca ai oameni care sa te sustina. Poti avea mari satisfactii daca lucrezi in domenii conexe cu psihologia si medicina.
Numarul destinului 3
Optimismul si creativitatea te caracterizeaza. Te plictisesti usor, cauti mereu ceva ce sa iti puna imaginatia in functiune. Cariera potrivita pentru tine este cea legata de scris, comunicare sau de arte, deoarece iti da posibilitatea de te exprima in variate moduri. In dragoste, esti nelinistita si adesea indecisa. Cauti o iubire pasionala, care sa te transpuna in situatia eroinelor din filme si bineinteles, sa aiba un sfarsit fericit.
Numarul destinului 4
Spiritul practic si abilitatile de organizare sunt trasaturi cu care ai fost inzestrata la nastere. Castigi usor admiratia celor din jur datorita modului in care rezolvi probleme complexe. Vei fi cu adevarat implinita daca munceti intr-o companie mare, pe un post legat de contabilitate sau management. In dragoste, iti este predestinat sa ai o singura iubire adevarata si o casatorie durabila, bazata mai mult pe respect reciproc, decat pe pasiune trecatoare.
Numarul destinului 5
Te simti atrasa de aventura, iti plac calatoriile si distractiile. Tu traiesti momentul prezent si adori schimbarile. Monotonia te deprima. Iti este predestinat sa schimbi mai multe locuri de munca si domenii de activitate de-a lungul vietii. Vei fi implinita daca vei lucra in domeniul hotelier, al turismului sau vei avea un loc de munca care iti pretinde deplasari. Vei avea mai multe iubiri pasionale. Foarte probabil, sufletul pereche il vei intalni intr-o calatorie.
Numarul destinului 6
Ti-a fost predestinat sa fii o femeie frumoasa, cu mult farmec si senzualitate. Sexul opus este atras de tine si ai multe propuneri pentru o relatie. Tu insa il cauti pe acel unic barbat care se va ridica la nivelul idealurilor tale. Esti norocoasa, caci iti este predestinat sa te casatoresti din dragoste. Pe plan profesional, ve face cariera daca iti dezvolti talentele artistice sau lucrezi cu oamenii caci ai abilitati speciale in aceste directii.
Numarul destinului 7
Tot ceea ce este ocult si misterios te atrage intr-un mod inexplicabil. Iti place sa studiezi astrologia, psihologia si stiintele ezoterice. Nu esti o persoana foarte sociabila, dar ai darul de a-i sfatui si ghida pe altii. Iti este predestinat sa inveti pe altii si de aceea, mai repede sau mai tarziu, vei fi o persoana de baza la locul tau de munca. Traiesti mai multe dezamagiri in dragoste. Sufletul tau sensibil va fi insa iremediabil cucerit de un barbat tandru si inteligent.
Numarul destinului 8
Esti o persoana energica si motivata, dornica de a detine controlul asupra a tot ceea ce se petrece in jur. Nu iti place sa fii controlata. Ai reactii puternice la evenimente si incerci sa iti modifici destinul dupa vointa ta. In dragoste, va fi greu sa gasesti un barbat care sa accepte o femeie ambitioasa si competitiva ca tine in viata lui. Succesele pe care le obtii pe plan profesional si material vor fi rasunatoare, chiar daca ai parte de lupte numeroase.
Numarul destinului 9
Idealista, visezi la o lume perfecta, in care oamenii sunt cu totii buni si generosi. Pui mult suflet in relatiile tale, ajuti pe toata lumea si astepti ca destinul sa iti intoarca binele inapoi. Ceea ce se va intampla, insa nu mereu pe caile pe care ti le imaginezi tu. Pe plan profesional, iti poti gasi implinirea daca lucrezi la un proiect umanitar sau ecologic. Iti este predestinat sa aduci binele in lume. In dragoste, vei cauta destul de mult pana sa gasesti barbatul potrivit tie, dar cautarile tale vor fi recompensate.
Numarul destinului este unul deosebit de important in numerologie, deoarece se calculeaza pe baza datei de nastere si este considerat a fi un numar care arata directia vietii unei persoane. Acest numar magic vorbeste atat despre anumite caracteristici de personalitate cat si despre evenimente predestinate in viata unui om.
Pentru a calcula numarul destinului trebuie sa adunati cifrele care comun data nasterii (ziua, luna si anul nasterii). Daca numarul obtinut este de doua cifre, atunci adunati cele doua cifre, pana rezultatul obtinut va fi un numar format dintr-o singura cifra, adica un numar intre 1 si 9.
Numarul destinului 1
Acest numar al destinului spune despre tine ca esti o persoana independenta, curajoasa, pentru care libertatea va conta intotdeuna foarte mult. Din cauza aceasta iti gasesti greu perechea, caci barbatul cu care iti legi destinul trebuie sa iti ofere libertate de miscare si de gandire. Ai multa energie si atunci cand te decizi, nimeni si nimic nu iti poate sta in cale. Pe plan profesional esti predestinata spre a obtine pozitii de lider sau a avea propria ta afacere.
Numarul destinului 2
De la nastere ai fost inzestrata cu o natura calma, impaciuitore si o inima iubitoare. Esti romantica, tandra si senzuala, o partenera de cuplu perfecta. Iti cauti sufletul pereche si te bucuri cand poti petrece cat mai mult timp cu familia. Iti este predestinat sa ai o familie mare si sa te casatoresti din dragoste. Pe plan profesional drumul tau va fi lin datorita faptului ca ai oameni care sa te sustina. Poti avea mari satisfactii daca lucrezi in domenii conexe cu psihologia si medicina.
Numarul destinului 3
Optimismul si creativitatea te caracterizeaza. Te plictisesti usor, cauti mereu ceva ce sa iti puna imaginatia in functiune. Cariera potrivita pentru tine este cea legata de scris, comunicare sau de arte, deoarece iti da posibilitatea de te exprima in variate moduri. In dragoste, esti nelinistita si adesea indecisa. Cauti o iubire pasionala, care sa te transpuna in situatia eroinelor din filme si bineinteles, sa aiba un sfarsit fericit.
Numarul destinului 4
Spiritul practic si abilitatile de organizare sunt trasaturi cu care ai fost inzestrata la nastere. Castigi usor admiratia celor din jur datorita modului in care rezolvi probleme complexe. Vei fi cu adevarat implinita daca munceti intr-o companie mare, pe un post legat de contabilitate sau management. In dragoste, iti este predestinat sa ai o singura iubire adevarata si o casatorie durabila, bazata mai mult pe respect reciproc, decat pe pasiune trecatoare.
Numarul destinului 5
Te simti atrasa de aventura, iti plac calatoriile si distractiile. Tu traiesti momentul prezent si adori schimbarile. Monotonia te deprima. Iti este predestinat sa schimbi mai multe locuri de munca si domenii de activitate de-a lungul vietii. Vei fi implinita daca vei lucra in domeniul hotelier, al turismului sau vei avea un loc de munca care iti pretinde deplasari. Vei avea mai multe iubiri pasionale. Foarte probabil, sufletul pereche il vei intalni intr-o calatorie.
Numarul destinului 6
Ti-a fost predestinat sa fii o femeie frumoasa, cu mult farmec si senzualitate. Sexul opus este atras de tine si ai multe propuneri pentru o relatie. Tu insa il cauti pe acel unic barbat care se va ridica la nivelul idealurilor tale. Esti norocoasa, caci iti este predestinat sa te casatoresti din dragoste. Pe plan profesional, ve face cariera daca iti dezvolti talentele artistice sau lucrezi cu oamenii caci ai abilitati speciale in aceste directii.
Numarul destinului 7
Tot ceea ce este ocult si misterios te atrage intr-un mod inexplicabil. Iti place sa studiezi astrologia, psihologia si stiintele ezoterice. Nu esti o persoana foarte sociabila, dar ai darul de a-i sfatui si ghida pe altii. Iti este predestinat sa inveti pe altii si de aceea, mai repede sau mai tarziu, vei fi o persoana de baza la locul tau de munca. Traiesti mai multe dezamagiri in dragoste. Sufletul tau sensibil va fi insa iremediabil cucerit de un barbat tandru si inteligent.
Numarul destinului 8
Esti o persoana energica si motivata, dornica de a detine controlul asupra a tot ceea ce se petrece in jur. Nu iti place sa fii controlata. Ai reactii puternice la evenimente si incerci sa iti modifici destinul dupa vointa ta. In dragoste, va fi greu sa gasesti un barbat care sa accepte o femeie ambitioasa si competitiva ca tine in viata lui. Succesele pe care le obtii pe plan profesional si material vor fi rasunatoare, chiar daca ai parte de lupte numeroase.
Numarul destinului 9
Idealista, visezi la o lume perfecta, in care oamenii sunt cu totii buni si generosi. Pui mult suflet in relatiile tale, ajuti pe toata lumea si astepti ca destinul sa iti intoarca binele inapoi. Ceea ce se va intampla, insa nu mereu pe caile pe care ti le imaginezi tu. Pe plan profesional, iti poti gasi implinirea daca lucrezi la un proiect umanitar sau ecologic. Iti este predestinat sa aduci binele in lume. In dragoste, vei cauta destul de mult pana sa gasesti barbatul potrivit tie, dar cautarile tale vor fi recompensate.
duminică, 23 mai 2010
De ce sentimentele nu mai sunt aceleasi
Iubirea se manifesta sub multiple aspecte si ia forma confortului psihologic, a dorintei fizice, a bunei dispozitii, a golului din stomac si a preaplinului sufletesc, a iluziilor, a mangaierilor pline de tandrete, a cuvintelor de incurajare, a indraznelii de a visa si de a spera. Iubirea este perceputa prin prisma sentimentelor pe care le avem si a resurselor interioare. Cineva spunea ca forta si intensitatea cu care iubim isi trag energia din capacitatea noastra de a iubi, si nu neaparat din faptul ca partenerul poseda calitati reale care l-ar putea face iubit. Atunci cand partenerul este tandru, sentimentul iubirii capata forma tandretei, cand iubirea intr-un cuplu este linistita, iubirea este perceputa ca o oaza a pacii, cand dragostea este dorinta si atractie fizica, iubirea capata infatisarea pasiunii. Cert este ca fiecare resimte iubirea in mod diferit, iar sentimentele variaza de la persoana la persoana.
Mai mult ca sigur ca in spatele fiecarei persoane se afla o frumoasa poveste de dragoste. Indaratul fiecarui chip pe care il vedem pe strada se ascunde o poveste de viata cu un final mai mult sau mai putin fericit. Ei sunt oameni care au avut si au trairi intense si sentimente puternice. Noi, la randul nostru, suntem oameni ce iubim, ne indragostim, suferim, ne schimbam sentimentele si iubim iar. Daca sentimentul iubirii este atat de reconfortant, de ce nu-l putem pastra toata viata? De ce acest superb sentiment se altereaza odata cu trecerea timpului sau odata cu aparitia problemelor? De ce nu mai este la fel de profund ca la inceput? Am cautat raspunsul in studii de psihologie, in tratate de stiinta si-n cercetari din diferite domenii, insa un raspuns mai pe intelesul inimii l-am gasit in experienta altor oameni.
Psihologii spun ca fiecare sentiment trait la capacitate maxima este unic si nu poate exista un al doilea sentiment identic cu cel dintai. Suna a paradox, dar chiar asa este! Experienta celor din jur imi spune ca sentimentele se schimba in functie de imprejurari, de necazuri si in functie de noi. Instinctul de femeie imi spune ca sentimentele noastre se schimba pentru ca si noi ne schimbam. Sentimentele nu mai sunt aceleasi pentru ca noi insene trecem prin schimbari. Iar uneori aceste schimbari ne influenteaza in mod decisiv modul in care gandim, modul in care simtim sau felul in care stim sa ne traim viata.
Este usor sa-l invinovatesti pe celalalt pentru ca s-a schimbat, dar este foarte greu sa accepti ca uneori vina o porti tu sau chiar cei doi parteneri ai unui cuplu. Sentimentele se schimba pentru ca intervine rutina, intrusa care transforma pana si cea mai inflacarata dragoste in simple obiceiuri si obisnuinta. O reala problema apare atunci cand modificarile prin care trec cei doi parteneri nu se sincronizeaza mai deloc. Sentimentele se schimba pentru ca ambii parteneri trec prin modificari, dar in mod separat, fara sa stie unul de celalalt. Sentimentele se pot schimba in mod negativ atunci cand fiecare incepe si-si construieste separat propriul coltisor in care au loc modificari interioare. Dar nu schimbari in doi, ci schimbari individuale...
E posibil ca schimbarea sentimentelor sa fie cauzata de incompatibilitatea dintre parteneri. La inceputul unei relatii, exista convingerea ca dragostea poate invinge orice, ca dragostea trece peste orice obstacol... Si ca dragostea poate invinge pana si nepotrivirea de caracter. O premiza total gresita daca avem in vedere faptul ca majoritatea conflictelor care duc in final la distrugerea de sentimente au ca punct de plecare incompatibiliatea dintre doi parteneri. Se poate ca la inceput nu i-am acordat incompatibilitatii atentia cuvenita. Sau am vazut-o, dar nu am vrut sa o constientizam. In timp insa, aceasta da nastere la multe batai de cap. Sentimentele noastre se schimba pentru ca in timp ne dam seama cum este celalalt in realitate, iar imaginea de acum nu coincide cu cea formata la inceputul relatiei sau cu asteptarile pe care ni le-am facut in legatura cu persoana sa.
Sentimentele se schimba pentru ca uneori suntem lasi si ne este frica de propriile trairi. Unele dintre noi simt teama fata de sentimentele profunde. Ne este frica de ele. Ne este frica sa simtim mai mult decat putem duce sau mai mult decat consideram noi ca ne este suficient. Atunci cand simtim ca este posibil ca un sentiment sa devina prea intens si ca nu este tocmai ceea ce ne dorim in acel moment, ne retragem incet incet in carpacea noastra si le spunem stop. Ne comportam ca niste lase pentru ca ne multumim cu putin atunci cand putem trai sentimente puternice. Din variate motive, unele persoane intampina la un moment dat dificultati in a-si exprima sentimentele. Acest lucru nu denota ca sentimentele s-au schimbat, ci indica faptul ca nu mai stim la fel de bine sa le exprimam, sa le dam forma cuvintelor sau a gesturilor. In neputinta noastra de a spune ce simtim, incercam nu sa ne reprimam sentimentele, ci doar sa le tinem sub control.
Iubirea se manifesta sub multiple aspecte si ia forma confortului psihologic, a dorintei fizice, a bunei dispozitii, a golului din stomac si a preaplinului sufletesc, a iluziilor, a mangaierilor pline de tandrete, a cuvintelor de incurajare, a indraznelii de a visa si de a spera. Iubirea este perceputa prin prisma sentimentelor pe care le avem si a resurselor interioare. Cineva spunea ca forta si intensitatea cu care iubim isi trag energia din capacitatea noastra de a iubi, si nu neaparat din faptul ca partenerul poseda calitati reale care l-ar putea face iubit. Atunci cand partenerul este tandru, sentimentul iubirii capata forma tandretei, cand iubirea intr-un cuplu este linistita, iubirea este perceputa ca o oaza a pacii, cand dragostea este dorinta si atractie fizica, iubirea capata infatisarea pasiunii. Cert este ca fiecare resimte iubirea in mod diferit, iar sentimentele variaza de la persoana la persoana.
Mai mult ca sigur ca in spatele fiecarei persoane se afla o frumoasa poveste de dragoste. Indaratul fiecarui chip pe care il vedem pe strada se ascunde o poveste de viata cu un final mai mult sau mai putin fericit. Ei sunt oameni care au avut si au trairi intense si sentimente puternice. Noi, la randul nostru, suntem oameni ce iubim, ne indragostim, suferim, ne schimbam sentimentele si iubim iar. Daca sentimentul iubirii este atat de reconfortant, de ce nu-l putem pastra toata viata? De ce acest superb sentiment se altereaza odata cu trecerea timpului sau odata cu aparitia problemelor? De ce nu mai este la fel de profund ca la inceput? Am cautat raspunsul in studii de psihologie, in tratate de stiinta si-n cercetari din diferite domenii, insa un raspuns mai pe intelesul inimii l-am gasit in experienta altor oameni.
Psihologii spun ca fiecare sentiment trait la capacitate maxima este unic si nu poate exista un al doilea sentiment identic cu cel dintai. Suna a paradox, dar chiar asa este! Experienta celor din jur imi spune ca sentimentele se schimba in functie de imprejurari, de necazuri si in functie de noi. Instinctul de femeie imi spune ca sentimentele noastre se schimba pentru ca si noi ne schimbam. Sentimentele nu mai sunt aceleasi pentru ca noi insene trecem prin schimbari. Iar uneori aceste schimbari ne influenteaza in mod decisiv modul in care gandim, modul in care simtim sau felul in care stim sa ne traim viata.
Este usor sa-l invinovatesti pe celalalt pentru ca s-a schimbat, dar este foarte greu sa accepti ca uneori vina o porti tu sau chiar cei doi parteneri ai unui cuplu. Sentimentele se schimba pentru ca intervine rutina, intrusa care transforma pana si cea mai inflacarata dragoste in simple obiceiuri si obisnuinta. O reala problema apare atunci cand modificarile prin care trec cei doi parteneri nu se sincronizeaza mai deloc. Sentimentele se schimba pentru ca ambii parteneri trec prin modificari, dar in mod separat, fara sa stie unul de celalalt. Sentimentele se pot schimba in mod negativ atunci cand fiecare incepe si-si construieste separat propriul coltisor in care au loc modificari interioare. Dar nu schimbari in doi, ci schimbari individuale...
E posibil ca schimbarea sentimentelor sa fie cauzata de incompatibilitatea dintre parteneri. La inceputul unei relatii, exista convingerea ca dragostea poate invinge orice, ca dragostea trece peste orice obstacol... Si ca dragostea poate invinge pana si nepotrivirea de caracter. O premiza total gresita daca avem in vedere faptul ca majoritatea conflictelor care duc in final la distrugerea de sentimente au ca punct de plecare incompatibiliatea dintre doi parteneri. Se poate ca la inceput nu i-am acordat incompatibilitatii atentia cuvenita. Sau am vazut-o, dar nu am vrut sa o constientizam. In timp insa, aceasta da nastere la multe batai de cap. Sentimentele noastre se schimba pentru ca in timp ne dam seama cum este celalalt in realitate, iar imaginea de acum nu coincide cu cea formata la inceputul relatiei sau cu asteptarile pe care ni le-am facut in legatura cu persoana sa.
Sentimentele se schimba pentru ca uneori suntem lasi si ne este frica de propriile trairi. Unele dintre noi simt teama fata de sentimentele profunde. Ne este frica de ele. Ne este frica sa simtim mai mult decat putem duce sau mai mult decat consideram noi ca ne este suficient. Atunci cand simtim ca este posibil ca un sentiment sa devina prea intens si ca nu este tocmai ceea ce ne dorim in acel moment, ne retragem incet incet in carpacea noastra si le spunem stop. Ne comportam ca niste lase pentru ca ne multumim cu putin atunci cand putem trai sentimente puternice. Din variate motive, unele persoane intampina la un moment dat dificultati in a-si exprima sentimentele. Acest lucru nu denota ca sentimentele s-au schimbat, ci indica faptul ca nu mai stim la fel de bine sa le exprimam, sa le dam forma cuvintelor sau a gesturilor. In neputinta noastra de a spune ce simtim, incercam nu sa ne reprimam sentimentele, ci doar sa le tinem sub control.
duminică, 11 aprilie 2010
Invata sa iubesti.......
Dragostea este ca un edificiu, iar piatra care sta la temelia acestuia este iubirea, si fiecare zi care trece este inca o caramida pusa la temelia lui.
Dar dintr-o singura greseala poate dintr-o vorba spusa in vant, edificiul ce cu greu l-ai cladit, se poate darama, si atunci iti va lua poate mai mult timp ca sa reconstruiesti ceea ce ai daramat.
Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile...si te izbesti de pamant...de realitate.
Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv.
Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine? Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor ?
Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis.
Dar e posibil sa crezi intr-un vis ? E posibil sa crezi in ceva ce nu exista ?
Inseamna atunci, oare, ca visul se ridica la rang de realitate ?
Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis. Si-acesta e momentul in care aripile dispar...Uneori poti zbura si fara aripi. Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara. E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta.
O speranta nu-i destul ? Se pare ca nu. Sau poate ca nu mai exista nici o speranta...a pierit, poate, demult...Insa, in drum spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate....hmmm....o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge prin simturi Insetata de certitudini, nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip...poate,cine stie,candva, acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip....
Dragostea este ca un edificiu, iar piatra care sta la temelia acestuia este iubirea, si fiecare zi care trece este inca o caramida pusa la temelia lui.
Dar dintr-o singura greseala poate dintr-o vorba spusa in vant, edificiul ce cu greu l-ai cladit, se poate darama, si atunci iti va lua poate mai mult timp ca sa reconstruiesti ceea ce ai daramat.
Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile...si te izbesti de pamant...de realitate.
Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv.
Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine? Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor ?
Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis.
Dar e posibil sa crezi intr-un vis ? E posibil sa crezi in ceva ce nu exista ?
Inseamna atunci, oare, ca visul se ridica la rang de realitate ?
Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis. Si-acesta e momentul in care aripile dispar...Uneori poti zbura si fara aripi. Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara. E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta.
O speranta nu-i destul ? Se pare ca nu. Sau poate ca nu mai exista nici o speranta...a pierit, poate, demult...Insa, in drum spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate....hmmm....o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge prin simturi Insetata de certitudini, nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip...poate,cine stie,candva, acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip....
joi, 1 aprilie 2010
De ce insala barbatii ?
M-am lovit de atat de multe ori de aceasta intrebare incat m-am decis sa incerc sa-i dau un raspuns... in masura in care pot. Deci consider ca ce-l mai potrivit ar fi sa-i intreb chiar pe ei, barbatii, de ce sunt infideli. Mi s-a replicat ca fac discriminari.
Bine, bine, nimic de zis, si femeile insala, ca doar si noi suntem oameni, dar aceasta este intrebarea unei femei, deci eu vreau sa stiu de ce ei, barbatii, simt nevoia sa fie infideli.
Si nu, nu ma bazez pe stereotipuri sau mai stiu eu ce basme ale lumii moderne. Un studiu recent atesta faptul ca unul din trei barbati (cel putin din cei care nu s-au temut sa spuna adevarul) a inselat, cel putin o data in viata lui, si in marea majoritate a cazurilor, sotiile lor nu vor afla niciodata. Putin cam mult, zic eu.
Dar care sunt motivele principale pentru care barbatii insala?
Sa fie doar sex ? Femeile inseala pentru diferite motive: singuratate, compasiune, romantism, securitate, insatisfactie emotionala, si, bine-nteles sex.
Dar sa fie barbatii chiar atat de simpli ?.... Totusi, hai sa le dam ceva mai mult credit. Nu, chiar si pentru barbati, indifelitatea este mai complexa de atat. In studiul amintit mai sus, 92% dintre barbati sustin ca nu au facut-o doar pentru sex. Majoritatea au acuzat o distantare emotionala, o anumita insatisfactie in cuplu aparuta o data cu absenta comunicarii si a apropierii intime. Si barbatii sunt fiinte emotionale, fie ca o recunosc si o arata sau nu.
Sigur, motivul cel mai evident, cel putin la suprafata, ramane sexul.
Insa, comportamentul sexual, dorinta de a avea un nou partener, de a experimenta lucruri noi, are adesea motivatii mult mai adanci decat am putea crede. Pentru ca barbatilor le este destul de greu sa isi exprime sentimentele fara a se simti oarecum demasculinizati, vad in activitatile sexuale promiscue sau extraconjugale, o metoda de refulare. Dintre cele mai comune motive invocate putem enumera evitarea intimitatii, o criza a varstei de mijloc si dorinta de a-si retrai tineretea pierduta sau o casatorie nefericita.
Oricum ai da-o adevarul este ca infidelitatea trage un semnal clar de alarma: ceva in relatie nu merge asa cum trebuie, fie ca este vorba de o lipsa a comunicarii sau probleme mult mai grave, iar amandoi ar trebui sa depuna efortul necesar pentru a rezolva aceste probleme… sau pur si simplu sa renunte la relatie.
Si nu, nu incerc acum sa le iau partea barbatilor si sa le gasesc scuze pentru escapadele lor extraconjugale. Dar sunt de parere ca problema este mult mai complexa decat pare la prima vedere si, daca doi oameni au hotarat sa porneasca impreuna pe un drum atunci ar trebui sa faca tot posibilul sa ajunga impreuna la destinatie.
Si asta inseamna in primul rand a nu astepta ca unul din ei sa calce stramb pentru a-si da seama ca ceva nu merge asa cum trebuie.
Pentru ca atunci cand doi oameni se iubesc cu adevarat si fiecare dintre ei este atent la sentimentele celuilalt, la dorintele si nevoile lui, infidelitatea nu-si are locul.
Click pe imagine pentru a afla chiar de la un barbat, care sunt motivele infidelitatii sexului puternic.
M-am lovit de atat de multe ori de aceasta intrebare incat m-am decis sa incerc sa-i dau un raspuns... in masura in care pot. Deci consider ca ce-l mai potrivit ar fi sa-i intreb chiar pe ei, barbatii, de ce sunt infideli. Mi s-a replicat ca fac discriminari.
Bine, bine, nimic de zis, si femeile insala, ca doar si noi suntem oameni, dar aceasta este intrebarea unei femei, deci eu vreau sa stiu de ce ei, barbatii, simt nevoia sa fie infideli.
Si nu, nu ma bazez pe stereotipuri sau mai stiu eu ce basme ale lumii moderne. Un studiu recent atesta faptul ca unul din trei barbati (cel putin din cei care nu s-au temut sa spuna adevarul) a inselat, cel putin o data in viata lui, si in marea majoritate a cazurilor, sotiile lor nu vor afla niciodata. Putin cam mult, zic eu.
Dar care sunt motivele principale pentru care barbatii insala?
Sa fie doar sex ? Femeile inseala pentru diferite motive: singuratate, compasiune, romantism, securitate, insatisfactie emotionala, si, bine-nteles sex.
Dar sa fie barbatii chiar atat de simpli ?.... Totusi, hai sa le dam ceva mai mult credit. Nu, chiar si pentru barbati, indifelitatea este mai complexa de atat. In studiul amintit mai sus, 92% dintre barbati sustin ca nu au facut-o doar pentru sex. Majoritatea au acuzat o distantare emotionala, o anumita insatisfactie in cuplu aparuta o data cu absenta comunicarii si a apropierii intime. Si barbatii sunt fiinte emotionale, fie ca o recunosc si o arata sau nu.
Sigur, motivul cel mai evident, cel putin la suprafata, ramane sexul.
Insa, comportamentul sexual, dorinta de a avea un nou partener, de a experimenta lucruri noi, are adesea motivatii mult mai adanci decat am putea crede. Pentru ca barbatilor le este destul de greu sa isi exprime sentimentele fara a se simti oarecum demasculinizati, vad in activitatile sexuale promiscue sau extraconjugale, o metoda de refulare. Dintre cele mai comune motive invocate putem enumera evitarea intimitatii, o criza a varstei de mijloc si dorinta de a-si retrai tineretea pierduta sau o casatorie nefericita.
Oricum ai da-o adevarul este ca infidelitatea trage un semnal clar de alarma: ceva in relatie nu merge asa cum trebuie, fie ca este vorba de o lipsa a comunicarii sau probleme mult mai grave, iar amandoi ar trebui sa depuna efortul necesar pentru a rezolva aceste probleme… sau pur si simplu sa renunte la relatie.
Si nu, nu incerc acum sa le iau partea barbatilor si sa le gasesc scuze pentru escapadele lor extraconjugale. Dar sunt de parere ca problema este mult mai complexa decat pare la prima vedere si, daca doi oameni au hotarat sa porneasca impreuna pe un drum atunci ar trebui sa faca tot posibilul sa ajunga impreuna la destinatie.
Si asta inseamna in primul rand a nu astepta ca unul din ei sa calce stramb pentru a-si da seama ca ceva nu merge asa cum trebuie.
Pentru ca atunci cand doi oameni se iubesc cu adevarat si fiecare dintre ei este atent la sentimentele celuilalt, la dorintele si nevoile lui, infidelitatea nu-si are locul.
Click pe imagine pentru a afla chiar de la un barbat, care sunt motivele infidelitatii sexului puternic.
duminică, 28 martie 2010
Poti iubi doua persoane in acelasi timp ?
STAND ASA IN PAT , INTR-O SEARA .......NEAVAND SOMN M-AM GANDIT LA CEVA....acum depinde si daca voi, cei care imi cititi blog-ul sunteti de acord cu mine, dar daca nu.....astept opinii din partea voastra.
M-am gandit la o tema , cred ca interesanta ptr toti, si anume :
Poti iubi doua persoane in acelasi timp ?
Acum sincer sa va spun eu........
Nu poti iubi niciodata doi oameni in acelasi timp. "Iubesti pe rand, cand pe unul, cand pe altul", spunea Mircea Eliade.
Il iubesti pe cel de langa tine, ati trecut prin multe impreuna si esti sigura ca vrei sa-ti petreci tot restul vietii alaturi de el.
Ce te faci cand un flirt nevinovat cu un altul se transforma in "fluturasi in stomac" si emotii de adolescent(a) ?
Primul(a) iti ofera tot ce ti-ai dorit vreodata de la persoana de langa tine, siguranta, dragoste, respect, va intelegeti perfect din toate punctele de vedere... Cand il vezi pe celalalt ochii iti sclipesc si simti ca te topesti doar cand se uita la tine.
Fiecare are farmecul lui(ei) si tu ai nimerit la mijloc. Poti crede ca doar simti nevoia sa iti traiesti viata si sa-ti faci putin de cap, avand totusi siguranta ca acasa te asteapta cineva drag.
Pasiunea si dorinta cu siguranta nu sunt aceleasi, dar te atasezi si de numarul doi din viata ta. Cand incepi sa nutresti sentimente reale si puternice pentru noul aparut, inseamna ca legatura cu numarul unu s-a rupt. Oricat ai incerca sa te convingi ca se poate la fel cu amandoi, te inseli.
Mai mult ca sigur te vei chinui singur(a) pentru ca se stie ca femeile( barbatii ) trec totul, mai intai, prin prisma emotiilor si abia apoi gandesc rational.
Incep sa apara dilemele, intrebarile, listele cu defectele si calitatile fiecaruia, reprosurile personale si te vezi nevoit(a) sa iei o decizie dureroasa: ori unul(a), ori celalalt (a), iubire sau prietenie, dragoste sau afectiune.
Inevitabil il vei pierde pe unul (a), sau, in cel mai rau caz, pe amandoi. Doar stii proverbul cu vanatorul care alearga dupa doi iepuri.
Gandeste-te ca cineva poate iubi mai multe persoane, dar pe fiecare in alt fel.
Nu poti nutri pentru prietena cea mai buna aceleasi sentimente pe care le ai pentru parintii tai, sau pentru iubitul tau aceleasi sentimente ca pentru fratele sau sora ta. Dar ii(le) iubesti pe toti(e), diferit si totusi la fel. Si cu toate astea, numai una singura este iubirea adevarata si cand o intalnesti nu mai ai niciun dubiu.
Aceasta a fost parerea mea , acum astept sa-mi scrieti si voi parerea voastra in leg. cu tema propusa de mine.
O zii plina de impliniri va doresc !!
STAND ASA IN PAT , INTR-O SEARA .......NEAVAND SOMN M-AM GANDIT LA CEVA....acum depinde si daca voi, cei care imi cititi blog-ul sunteti de acord cu mine, dar daca nu.....astept opinii din partea voastra.
M-am gandit la o tema , cred ca interesanta ptr toti, si anume :
Poti iubi doua persoane in acelasi timp ?
Acum sincer sa va spun eu........
Nu poti iubi niciodata doi oameni in acelasi timp. "Iubesti pe rand, cand pe unul, cand pe altul", spunea Mircea Eliade.
Il iubesti pe cel de langa tine, ati trecut prin multe impreuna si esti sigura ca vrei sa-ti petreci tot restul vietii alaturi de el.
Ce te faci cand un flirt nevinovat cu un altul se transforma in "fluturasi in stomac" si emotii de adolescent(a) ?
Primul(a) iti ofera tot ce ti-ai dorit vreodata de la persoana de langa tine, siguranta, dragoste, respect, va intelegeti perfect din toate punctele de vedere... Cand il vezi pe celalalt ochii iti sclipesc si simti ca te topesti doar cand se uita la tine.
Fiecare are farmecul lui(ei) si tu ai nimerit la mijloc. Poti crede ca doar simti nevoia sa iti traiesti viata si sa-ti faci putin de cap, avand totusi siguranta ca acasa te asteapta cineva drag.
Pasiunea si dorinta cu siguranta nu sunt aceleasi, dar te atasezi si de numarul doi din viata ta. Cand incepi sa nutresti sentimente reale si puternice pentru noul aparut, inseamna ca legatura cu numarul unu s-a rupt. Oricat ai incerca sa te convingi ca se poate la fel cu amandoi, te inseli.
Mai mult ca sigur te vei chinui singur(a) pentru ca se stie ca femeile( barbatii ) trec totul, mai intai, prin prisma emotiilor si abia apoi gandesc rational.
Incep sa apara dilemele, intrebarile, listele cu defectele si calitatile fiecaruia, reprosurile personale si te vezi nevoit(a) sa iei o decizie dureroasa: ori unul(a), ori celalalt (a), iubire sau prietenie, dragoste sau afectiune.
Inevitabil il vei pierde pe unul (a), sau, in cel mai rau caz, pe amandoi. Doar stii proverbul cu vanatorul care alearga dupa doi iepuri.
Gandeste-te ca cineva poate iubi mai multe persoane, dar pe fiecare in alt fel.
Nu poti nutri pentru prietena cea mai buna aceleasi sentimente pe care le ai pentru parintii tai, sau pentru iubitul tau aceleasi sentimente ca pentru fratele sau sora ta. Dar ii(le) iubesti pe toti(e), diferit si totusi la fel. Si cu toate astea, numai una singura este iubirea adevarata si cand o intalnesti nu mai ai niciun dubiu.
Aceasta a fost parerea mea , acum astept sa-mi scrieti si voi parerea voastra in leg. cu tema propusa de mine.
O zii plina de impliniri va doresc !!
sâmbătă, 6 martie 2010
Despre incredere…....
Increderea in oameni este un lucru fragil. Tare fragil.
In primul rand, increderea se castiga foarte greu.
E vorba de timp, de experiente prin care doi, sau mai multi oameni trebuie sa treaca impreuna…momente din viata lor din care, abia cand ies, isi dau seama daca celalalt merita inca o bila alba.
E vorba de multe lucruri marunte, care abia atunci cand sunt puse cap la cap, capata sens si te apropie sau departeaza de omul respectiv.
Increderea nu se castiga in trei saptamani….in cel mai rau caz,va puteti amagi cu o asemenea idee…dar adevarul il veti simti pe pielea voastra, fara sa cititi postul meu, in ziua Z. Aia nu e incredere, e doar o iluzie.
In al doilea rand, increderea iti poate scapa atat de usor printre degete, ca nici nu-ti vine sa crezi cand a disparut....…
Te poti trezi intr-o dimineata, nesigur pe cineva…neincrezator…sceptic… Si toate asta pentru ca, vorba lui peculiar, ori ierti si nu uiti…ori uiti si nu ierti. Greseala o data comisa, actioneaza ca o imensa bila neagra…iar bilele negre sunt intotdeauna mai grele decat cele albe…
Sfatul meu e sa fiti mereu atenti…si atunci cand simtiti ca sunteti la o rascruce…si ca sunteti in situatia in care aveti de ales intre “Bine” si “Rau” , stati un pic si ganditi-va. Nu actionati impulsiv cand exista riscul sa pierdeti increderea cuiva. Pentru ca, si recastigata cu chiu cu vai, niciodata nu va mai fi la fel.
Increderea in oameni este un lucru fragil. Tare fragil.
In primul rand, increderea se castiga foarte greu.
E vorba de timp, de experiente prin care doi, sau mai multi oameni trebuie sa treaca impreuna…momente din viata lor din care, abia cand ies, isi dau seama daca celalalt merita inca o bila alba.
E vorba de multe lucruri marunte, care abia atunci cand sunt puse cap la cap, capata sens si te apropie sau departeaza de omul respectiv.
Increderea nu se castiga in trei saptamani….in cel mai rau caz,va puteti amagi cu o asemenea idee…dar adevarul il veti simti pe pielea voastra, fara sa cititi postul meu, in ziua Z. Aia nu e incredere, e doar o iluzie.
In al doilea rand, increderea iti poate scapa atat de usor printre degete, ca nici nu-ti vine sa crezi cand a disparut....…
Te poti trezi intr-o dimineata, nesigur pe cineva…neincrezator…sceptic… Si toate asta pentru ca, vorba lui peculiar, ori ierti si nu uiti…ori uiti si nu ierti. Greseala o data comisa, actioneaza ca o imensa bila neagra…iar bilele negre sunt intotdeauna mai grele decat cele albe…
Sfatul meu e sa fiti mereu atenti…si atunci cand simtiti ca sunteti la o rascruce…si ca sunteti in situatia in care aveti de ales intre “Bine” si “Rau” , stati un pic si ganditi-va. Nu actionati impulsiv cand exista riscul sa pierdeti increderea cuiva. Pentru ca, si recastigata cu chiu cu vai, niciodata nu va mai fi la fel.
Ce îmi doresc....
Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nţelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simţi,
Îmi doresc să îmi vorbeşti,
Îmi doresc să nu mă minţi,
Îmi doresc să îmi zâmbeşti,
Îmi doresc să mă saluţi,
Îmi doresc să nu eziţi,
Îmi doresc să mă săruţi,
Îmi doresc să fim iubiţi,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă priveşti,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă doreşti,
Îmi doresc ca să citeşti,
Îmi doresc să şti ceva,
Îmi doresc să mă iubeşti,
Îmi doresc să fi al meu.
Îmi doresc să îţi vorbesc,
Nu-mi doresc să mă răneşti,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citeşti.
Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nţelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simţi,
Îmi doresc să îmi vorbeşti,
Îmi doresc să nu mă minţi,
Îmi doresc să îmi zâmbeşti,
Îmi doresc să mă saluţi,
Îmi doresc să nu eziţi,
Îmi doresc să mă săruţi,
Îmi doresc să fim iubiţi,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă priveşti,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă doreşti,
Îmi doresc ca să citeşti,
Îmi doresc să şti ceva,
Îmi doresc să mă iubeşti,
Îmi doresc să fi al meu.
Îmi doresc să îţi vorbesc,
Nu-mi doresc să mă răneşti,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citeşti.
miercuri, 3 martie 2010
Cum iubesc barbatii femeile ?
Daca ma intrebati pe mine (stiu ca nu o faceti, e o intrebare retorica), barbatii iubesc femeile in primul rand pentru lucrurile simple, banale si abia apoi, pentru formele sale frumoase.
Un barbat iubeste o femeie pentru felul in care se bosumfla copilareste atunci cand dezamageste pe cineva drag, pentru felul in care isi amesteca zaharul din cafea, pentru ca ii place mirosul de levantica, pentru felul in care se scuza atunci cand intarzie 15 minute, pentru spiritul ei curios si pus pe sotii si pentru felul in care isi poarta parfumul misterios.
Abia dupa toate detaliile astea, o iubeste pentru rotunjimi, pielea fina si placuta la atingere, parul lung sau gleznele puse in valoare intr-un pantof cu toc.
Cel putin, asa cred eu ca se iubeste o femeie. Cred ca aspectul vine sa completeze fiinta iubita. Asta cred ca este dragostea adevarata.
Nu spun ca primul lucru care ne atrage la cineva nu este aspectul fizic.
Dar pastrati in vedere ca nu vorbesc despre atractie, ci despre iubire.
Dupa ce cunosti persoana de care te simti atras, atunci cand stabilesti o legatura reala, inveti…sau mai bine zis..incepi sa iubesti acel om pentru cele mai mici lucruri, doar pentru ca nimeni nu le mai face in acelasi mod frumos.
Daca iubesti astfel, nu ai cum sa nu vezi omul de langa tine ca fiind cel mai frumos cu putinta.
Daca ma intrebati pe mine (stiu ca nu o faceti, e o intrebare retorica), barbatii iubesc femeile in primul rand pentru lucrurile simple, banale si abia apoi, pentru formele sale frumoase.
Un barbat iubeste o femeie pentru felul in care se bosumfla copilareste atunci cand dezamageste pe cineva drag, pentru felul in care isi amesteca zaharul din cafea, pentru ca ii place mirosul de levantica, pentru felul in care se scuza atunci cand intarzie 15 minute, pentru spiritul ei curios si pus pe sotii si pentru felul in care isi poarta parfumul misterios.
Abia dupa toate detaliile astea, o iubeste pentru rotunjimi, pielea fina si placuta la atingere, parul lung sau gleznele puse in valoare intr-un pantof cu toc.
Cel putin, asa cred eu ca se iubeste o femeie. Cred ca aspectul vine sa completeze fiinta iubita. Asta cred ca este dragostea adevarata.
Nu spun ca primul lucru care ne atrage la cineva nu este aspectul fizic.
Dar pastrati in vedere ca nu vorbesc despre atractie, ci despre iubire.
Dupa ce cunosti persoana de care te simti atras, atunci cand stabilesti o legatura reala, inveti…sau mai bine zis..incepi sa iubesti acel om pentru cele mai mici lucruri, doar pentru ca nimeni nu le mai face in acelasi mod frumos.
Daca iubesti astfel, nu ai cum sa nu vezi omul de langa tine ca fiind cel mai frumos cu putinta.
Ce este dragostea ?.....
Un cuvânt atât de vechi care parcă mereu rămâne nou. Încerci să îi găseşti data expirării şi vezi că nu are aşa ceva. Un cuvânt care a rezistat încă de la început şi care există până şi azi. Toată lumea vorbeşte de dragoste, toată lumea caută dragoste şi cu toate astea încă ne întrebăm: ce este dragostea? Dragostea este cea în numele căreia se fac multe astăzi.
Cu toate că şi-a cam pierdut adevărata însemnătate, ea încă mai supravieţuieşte aşa cum poate prin persoane şi locuri care încă îi mai dau prioritate. Dacă veti întreba astăzi ce este dragostea veti primi fel de fel de răspunsuri şi foarte posibil veti fi debusolat când veti vedea că marea majoritate vede dragostea într-un fel anume. Într-un fel diferit de tine. Şi până la urmă, ce este această dragoste care te ridică dar te şi coboară?
Când găseşti dragoste nu reuşeşti să ascunzi acest lucru. Devi altfel şi aceasta se vede prin tot ceea ce faci.
Într-o singură clipă poţi ajunge în centrul universului.
Spusesem mai devreme că te poate coborâ. Să nu mă înţelegeţi greşit. Lipsa ei te poate doborâ!
În ziua de astăzi poate nu se mai acordă aceiaşi valoare dragostei. Se vorbeşte mai uşor despre ea. Se vorbeşte superficial. Ce uşor se ajunge la termenul „Te iubesc!”. Şi totuşi, aceasta este dragostea ?
Oare, dragostea nu se transformă treptat doar în pasiune?
Ce transformări a suferit dragostea de-alungul timpului?
Am putea doar să ne uităm puţin la numărul tot mai mare de divorţuri. Undeva se greşeşte. Ceva nu mai funcţionează cum trebuie. Foarte probabil marea greşeală este confundarea dragostei cu o simplă pasiune.
Şi cum le poţi deosebi ? ....Cum îţi poţi da seama că nu ai doar o pasiune pentru cineva ?
Ei bine, pasiunea trece. La început e extraordinar, iar în timp, focul se stinge. Dragostea este exact invers. Începe firav şi pe zi ce trece începe să se facă tot mai mare. Din pasiune nu poţi face sacrificii pentru persoana iubită. Astăzi dragostea este percepută greşit.
Auzisem că de în Germania se vor face certificate de căsătorie valabile pe o durată de şapte ani. După şapte ani dacă cei doi nu se mai înţeleg se pot considera necăsătoriţi fără a mai fi nevoie de vreun divorţ.
Dacă se înţeleg bine nu îi obligă nimeni să îşi reînoiască certificatul de căsătorie.
În special tinerii cred că dragostea este o destinaţie. Ceva pe care trebuie să îl atingi. Dragostea a devenit o destinaţie în ziua de astăzi iar aceasta este de altfel o greşeală.
Dragostea trebuie să fie un mod de viaţă, trebuie să fie modul vostru de a „călătorii” prin viaţă.
Dragostea nu are cantitate, unitate de măsurare, nu are contraindicaţii, nu expiră, nu costă nimic, se poate împărţi GRATUIT.
Mai mult dragostea este singurul lucru pe care dacă îl dati nu sărăciti şi din contră: va îmbogăţiti!
Cu siguranţă că dacă cei care caută dragostea vor oferi dragoste, vor primii şi ei dragoste.
După cum proverbul spune „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, tot aşa ceea ce ati vrea să primiti, oferiti voi mai întâi.
Când vorbiti de dragoste, acest principiu funcţionează la capacitate maximă. Atunci când spuneti „ Te iubesc ” din tot sufletul şi este vorba de dragoste, este imposibil să nu oferiti ce aveti mai bun şi la rândul ei, acea persoană să nu ofere ce are mai bun pentru voi.
Dragostea este acel lucru care mişcă rotiţele Universului.
Îndrăzniţi, dragostea nu muşcă !.........parerea mea
Intrebata ce este dragostea, as putea da o definitie mai ampla decat cea din dictionar. Ma limitez la a spune ca dragostea este o stare psihica si fizica in care trupul si sufletul colaboreaza in mod armonios, fara frictiuni intre ele.
Spiritul e impacat cu sine si trupul de asemeni. Amandoua isi sunt de ajuns lor insile. Dragostea adevarata vine poate o singura data in viata si seamana cu extazul. Eu am facut de foarte multe ori confuzia intre dragoste si pasiune… Ceata inca persista in jurul meu… Avand pasiune in viata mea, mi-am dorit dragoste. Atunci cand am avut dragoste, tanjeam si dupa pasiune.. Ideal ar fi sa le avem pe amandoua pentru ca nu ne sunt suficiente una fara cealalta. Teoretic, le poti avea pe amandoua. Practic, la fel… Dar cati, intr-o viata de om, se bucura cu adevarat de asa ceva?
Cred ca pasiunea este o sclipire de moment. Este atractia pe care o simtim fata de o persoana la un moment dat, este sinonimul sentimentului unamim denumit “dragoste la prima vedere”. Octavio Paz definea pasiunea drept “atractia involuntara catre o persoana”, iar dragostea “acceptarea voluntara a acestei atractii”. Inclin sa-i dau dreptate si nu. Relatiile ce se bazeaza doar pe atractia involuntara de cele mai multe ori esueaza pentru ca mizeaza doar pe intuitie si aparente si acestea, in unele cazuri, nu sunt tocmai cele corecte. Atunci cand descoperi ca persoana de langa tine nu este cea de la inceput, cand vezi de fapt cum este in realitate, cu defecte si calitati pe care nu credeai ca le are, lumea intreaga se rastoarna cu susul in jos. Este un risc pe care ti-l asumi. Poti fi dezamagita sau nu…
Pe de alta parte, daca vorbim de dragoste in adevaratul inteles al cuvantului, timpul constituie in acest caz proba de foc. Nu iti dai seama dupa o saptamana, dupa o luna, dupa trei luni, daca este dragoste ceea ce simti. Abia dupa un timp, dupa ce cunosti mai bine persoana respectiva, o placi si dincolo de aspectul fizic.. Incepi sa o privesti cu alti ochi. Treci de faza iubirii-pasiune, in care asculti mai mult de instinctele sexuale, ajungi la un alt nivel al dragostei: dragostea platonica. Iti plac anumite lucruri la acea persoana, iti place felul in care gandeste, adori anumite gesturi pe care le face, incepi sa-i vezi si sufletul. Incepi sa o admiri, sa o apreciezi, sa o respecti. Incepe sa-ti fie draga. Abia atunci cand te afli in acest stadiu, iti dai seama daca a fost doar o sclipire de moment sau daca are sanse sa se imbogateasca cu nuante ale unei iubiri mai profunde.
In dorinta mea de a ma lamuri cat de mult stim sa facem diferenta intre iubire si atractia sexuala, am ascultat diverse opinii. Parerile sunt impartite. Pentru unii, actul sexual in sine isi are importanta sa intr-o relatie. Aceste persoane nu concep dragostea fara erotism, cel putin nu pana la varsta a treia… Pentru altii, romantici incurabili, sexul nu este neaparat inclus intr-o relatie de dragoste. Sexul e sex, dragostea e dragoste…Pasiunea e a trupului, dragostea se refera strict la suflet si la sentimente. Pentru o alta categorie (de acesta parte a baricadei ma aflu si eu), sexul este un aspect important al iubirii, dar nu neaparat decisiv. Atata timp cat iubesti sufletul celui de langa tine, ce este rau in a-i iubi si trupul?
Un cuvânt atât de vechi care parcă mereu rămâne nou. Încerci să îi găseşti data expirării şi vezi că nu are aşa ceva. Un cuvânt care a rezistat încă de la început şi care există până şi azi. Toată lumea vorbeşte de dragoste, toată lumea caută dragoste şi cu toate astea încă ne întrebăm: ce este dragostea? Dragostea este cea în numele căreia se fac multe astăzi.
Cu toate că şi-a cam pierdut adevărata însemnătate, ea încă mai supravieţuieşte aşa cum poate prin persoane şi locuri care încă îi mai dau prioritate. Dacă veti întreba astăzi ce este dragostea veti primi fel de fel de răspunsuri şi foarte posibil veti fi debusolat când veti vedea că marea majoritate vede dragostea într-un fel anume. Într-un fel diferit de tine. Şi până la urmă, ce este această dragoste care te ridică dar te şi coboară?
Când găseşti dragoste nu reuşeşti să ascunzi acest lucru. Devi altfel şi aceasta se vede prin tot ceea ce faci.
Într-o singură clipă poţi ajunge în centrul universului.
Spusesem mai devreme că te poate coborâ. Să nu mă înţelegeţi greşit. Lipsa ei te poate doborâ!
În ziua de astăzi poate nu se mai acordă aceiaşi valoare dragostei. Se vorbeşte mai uşor despre ea. Se vorbeşte superficial. Ce uşor se ajunge la termenul „Te iubesc!”. Şi totuşi, aceasta este dragostea ?
Oare, dragostea nu se transformă treptat doar în pasiune?
Ce transformări a suferit dragostea de-alungul timpului?
Am putea doar să ne uităm puţin la numărul tot mai mare de divorţuri. Undeva se greşeşte. Ceva nu mai funcţionează cum trebuie. Foarte probabil marea greşeală este confundarea dragostei cu o simplă pasiune.
Şi cum le poţi deosebi ? ....Cum îţi poţi da seama că nu ai doar o pasiune pentru cineva ?
Ei bine, pasiunea trece. La început e extraordinar, iar în timp, focul se stinge. Dragostea este exact invers. Începe firav şi pe zi ce trece începe să se facă tot mai mare. Din pasiune nu poţi face sacrificii pentru persoana iubită. Astăzi dragostea este percepută greşit.
Auzisem că de în Germania se vor face certificate de căsătorie valabile pe o durată de şapte ani. După şapte ani dacă cei doi nu se mai înţeleg se pot considera necăsătoriţi fără a mai fi nevoie de vreun divorţ.
Dacă se înţeleg bine nu îi obligă nimeni să îşi reînoiască certificatul de căsătorie.
În special tinerii cred că dragostea este o destinaţie. Ceva pe care trebuie să îl atingi. Dragostea a devenit o destinaţie în ziua de astăzi iar aceasta este de altfel o greşeală.
Dragostea trebuie să fie un mod de viaţă, trebuie să fie modul vostru de a „călătorii” prin viaţă.
Dragostea nu are cantitate, unitate de măsurare, nu are contraindicaţii, nu expiră, nu costă nimic, se poate împărţi GRATUIT.
Mai mult dragostea este singurul lucru pe care dacă îl dati nu sărăciti şi din contră: va îmbogăţiti!
Cu siguranţă că dacă cei care caută dragostea vor oferi dragoste, vor primii şi ei dragoste.
După cum proverbul spune „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, tot aşa ceea ce ati vrea să primiti, oferiti voi mai întâi.
Când vorbiti de dragoste, acest principiu funcţionează la capacitate maximă. Atunci când spuneti „ Te iubesc ” din tot sufletul şi este vorba de dragoste, este imposibil să nu oferiti ce aveti mai bun şi la rândul ei, acea persoană să nu ofere ce are mai bun pentru voi.
Dragostea este acel lucru care mişcă rotiţele Universului.
Îndrăzniţi, dragostea nu muşcă !.........parerea mea
Intrebata ce este dragostea, as putea da o definitie mai ampla decat cea din dictionar. Ma limitez la a spune ca dragostea este o stare psihica si fizica in care trupul si sufletul colaboreaza in mod armonios, fara frictiuni intre ele.
Spiritul e impacat cu sine si trupul de asemeni. Amandoua isi sunt de ajuns lor insile. Dragostea adevarata vine poate o singura data in viata si seamana cu extazul. Eu am facut de foarte multe ori confuzia intre dragoste si pasiune… Ceata inca persista in jurul meu… Avand pasiune in viata mea, mi-am dorit dragoste. Atunci cand am avut dragoste, tanjeam si dupa pasiune.. Ideal ar fi sa le avem pe amandoua pentru ca nu ne sunt suficiente una fara cealalta. Teoretic, le poti avea pe amandoua. Practic, la fel… Dar cati, intr-o viata de om, se bucura cu adevarat de asa ceva?
Cred ca pasiunea este o sclipire de moment. Este atractia pe care o simtim fata de o persoana la un moment dat, este sinonimul sentimentului unamim denumit “dragoste la prima vedere”. Octavio Paz definea pasiunea drept “atractia involuntara catre o persoana”, iar dragostea “acceptarea voluntara a acestei atractii”. Inclin sa-i dau dreptate si nu. Relatiile ce se bazeaza doar pe atractia involuntara de cele mai multe ori esueaza pentru ca mizeaza doar pe intuitie si aparente si acestea, in unele cazuri, nu sunt tocmai cele corecte. Atunci cand descoperi ca persoana de langa tine nu este cea de la inceput, cand vezi de fapt cum este in realitate, cu defecte si calitati pe care nu credeai ca le are, lumea intreaga se rastoarna cu susul in jos. Este un risc pe care ti-l asumi. Poti fi dezamagita sau nu…
Pe de alta parte, daca vorbim de dragoste in adevaratul inteles al cuvantului, timpul constituie in acest caz proba de foc. Nu iti dai seama dupa o saptamana, dupa o luna, dupa trei luni, daca este dragoste ceea ce simti. Abia dupa un timp, dupa ce cunosti mai bine persoana respectiva, o placi si dincolo de aspectul fizic.. Incepi sa o privesti cu alti ochi. Treci de faza iubirii-pasiune, in care asculti mai mult de instinctele sexuale, ajungi la un alt nivel al dragostei: dragostea platonica. Iti plac anumite lucruri la acea persoana, iti place felul in care gandeste, adori anumite gesturi pe care le face, incepi sa-i vezi si sufletul. Incepi sa o admiri, sa o apreciezi, sa o respecti. Incepe sa-ti fie draga. Abia atunci cand te afli in acest stadiu, iti dai seama daca a fost doar o sclipire de moment sau daca are sanse sa se imbogateasca cu nuante ale unei iubiri mai profunde.
In dorinta mea de a ma lamuri cat de mult stim sa facem diferenta intre iubire si atractia sexuala, am ascultat diverse opinii. Parerile sunt impartite. Pentru unii, actul sexual in sine isi are importanta sa intr-o relatie. Aceste persoane nu concep dragostea fara erotism, cel putin nu pana la varsta a treia… Pentru altii, romantici incurabili, sexul nu este neaparat inclus intr-o relatie de dragoste. Sexul e sex, dragostea e dragoste…Pasiunea e a trupului, dragostea se refera strict la suflet si la sentimente. Pentru o alta categorie (de acesta parte a baricadei ma aflu si eu), sexul este un aspect important al iubirii, dar nu neaparat decisiv. Atata timp cat iubesti sufletul celui de langa tine, ce este rau in a-i iubi si trupul?
sâmbătă, 20 februarie 2010
Despre Dragoste....
Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi fericiti...
Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.
Am o banala intrebare pentru voi...: "Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste...?"
Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!
Fiecare are propria sa filozofie a iubirii..., unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra...
Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului.
Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta...
"Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului." - William Shakespeare
Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte...
Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista.
Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea...
O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara, pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna, frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele...
Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit...
Sa visezi un inger?....dar am deja un vis....si am si un inger....iar ingerul e visul meu....
Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire...
Fara IUBIRE nu exista viata!
IUBITI-VA!
Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa!
Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei finite umane.
Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens...
Dorul e focul in care ard sperantele,dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile...
In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec. Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.
Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele : sa lumineze ... noaptea!
Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput...
Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde.
Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera....
Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti....
Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata
aceiasi.
Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista...Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti.
Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat...
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.....
Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi..."jertfa".
Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire.
Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd...
Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze...
Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi fericiti...
Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.
Am o banala intrebare pentru voi...: "Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste...?"
Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!
Fiecare are propria sa filozofie a iubirii..., unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra...
Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului.
Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta...
"Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului." - William Shakespeare
Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte...
Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista.
Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea...
O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara, pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna, frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele...
Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit...
Sa visezi un inger?....dar am deja un vis....si am si un inger....iar ingerul e visul meu....
Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire...
Fara IUBIRE nu exista viata!
IUBITI-VA!
Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa!
Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei finite umane.
Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens...
Dorul e focul in care ard sperantele,dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile...
In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec. Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.
Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele : sa lumineze ... noaptea!
Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput...
Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde.
Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera....
Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti....
Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata
aceiasi.
Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista...Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti.
Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat...
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.....
Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi..."jertfa".
Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire.
Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd...
Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze...
luni, 15 februarie 2010
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca doua minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparata am DREPTUL sa fiu suparata
Dar nu am dreptul sa fiu si rea
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca unii oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca unii oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubita....
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca doua minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparata am DREPTUL sa fiu suparata
Dar nu am dreptul sa fiu si rea
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca unii oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca unii oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubita....
Avem timp......
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete...
Cand sa facem si asta - murim.
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete...
Cand sa facem si asta - murim.
duminică, 14 februarie 2010
Când îti vine sa plângi, adu-ti aminte de clipele în care zâmbeai;
Când simti ca viata nu are nici un rost gândeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait,
Când simti ca vrei sa mori gândeste-te ca altii ar da orice sa traiasca...
Iubeste-ti viata parintii si prietenii. E cel mai de pret lucru.
"Când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
Când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
Când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
Când esti nefericit nu are sens sa o spui.
Când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
Când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
Când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
Cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?
Fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
Poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui,
Fii lânga mine, tine cu mine..."
Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucatarie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită şi i-a rugat pe fiecare să se servească.
Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână profesorul le-a zis:
" - Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi ".
Eu acum vin si zic :
Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nicio calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau, în alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt înăuntru.
Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi, inconştient, aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti.
Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră.
Viaţa e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa.
Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au. Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua.
Savuraţi cafeaua, nu ceştile!
Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri.
Cei mai fericiţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent.
Ei fac viaţa să fie frumoasă!
Când simti ca viata nu are nici un rost gândeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait,
Când simti ca vrei sa mori gândeste-te ca altii ar da orice sa traiasca...
Iubeste-ti viata parintii si prietenii. E cel mai de pret lucru.
"Când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
Când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
Când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
Când esti nefericit nu are sens sa o spui.
Când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
Când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
Când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
Cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?
Fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
Poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui,
Fii lânga mine, tine cu mine..."
Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucatarie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită şi i-a rugat pe fiecare să se servească.
Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână profesorul le-a zis:
" - Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi ".
Eu acum vin si zic :
Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nicio calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau, în alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt înăuntru.
Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi, inconştient, aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti.
Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră.
Viaţa e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa.
Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au. Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua.
Savuraţi cafeaua, nu ceştile!
Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri.
Cei mai fericiţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent.
Ei fac viaţa să fie frumoasă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
